Top 10 citate despre educație. Educația schimbă vieți | Citate și gânduri care inspiră

 

Sunt profesor John W. Schlatter

 

Sunt profesor

John W. Schlatter

 

M-am născut în clipa în care, pentru prima dată, o întrebare a țâșnit de pe buzele unui copil.

Am fost multe persoane, în multe locuri.

Eu sunt Socrate, care îi provoacă pe tinerii Atenei să descopere idei noi prin puterea întrebărilor.

Eu sunt Anne Sullivan, care a deschis tainele universului în palma întinsă a lui Helen Keller.

Eu sunt Esop și Hans Christian Andersen, care au descoperit adevărul prin nenumărate povești.

Eu sunt Marva Collins, luptând pentru dreptul fiecărui copil la educație.

Numele celor care au practicat această profesie răsună asemenea unei galerii de onoare a omenirii: Booker T. Washington, Buddha, Confucius, Ralph Waldo Emerson, Leo Buscaglia, Moise și Iisus Hristos.

Dar sunt și aceia ale căror nume și chipuri au fost demult uitate, însă ale căror lecții și caracter trăiesc mai departe în realizările elevilor lor.

Am plâns de bucurie la nunțile foștilor mei elevi. Am râs cu inima plină de fericire la nașterea copiilor lor. Și am stat cu capul plecat, în durere și nedumerire, lângă morminte săpate prea devreme pentru vieți mult prea tinere.

De-a lungul unei singure zile sunt chemat să fiu actor, prieten, asistent medical și medic, antrenor, căutător de obiecte pierdute, împrumutător de bani, șofer, psiholog, părinte de rezervă, vânzător, diplomat și păstrător al speranței.

Dincolo de hărți, grafice, formule, verbe, povești și cărți, în realitate nu am avut niciodată doar cunoștințe de predat. Elevii mei au de învățat, înainte de toate, să se descopere pe ei înșiși. Și știu că este nevoie de întreaga lume pentru ca un om să afle cine este cu adevărat.

Sunt un paradox. Vorbesc cel mai puternic atunci când ascult cel mai mult. Cele mai mari daruri ale mele sunt cele pe care le primesc cu recunoștință de la elevii mei.

Bogăția materială nu este unul dintre scopurile mele. Eu sunt un căutător neobosit de comori, mereu în căutarea unor noi ocazii prin care elevii mei să-și pună în valoare talanții și să descopere darurile care, uneori, zac ascunse sub povara neîncrederii în sine.

Sunt unul dintre cei mai privilegiați oameni care muncesc.

Un medic are bucuria de a aduce o viață pe lume într-o singură clipă minunată.

Eu am privilegiul de a vedea acea viață renăscând în fiecare zi prin întrebări noi, idei noi și prietenii noi.

Un arhitect știe că, dacă își construiește cu grijă opera, aceasta poate dăinui secole.

Un profesor știe că, dacă zidește cu iubire și adevăr, ceea ce construiește va dăinui pentru totdeauna.

Sunt un luptător. În fiecare zi duc o bătălie împotriva presiunii grupului, a negativismului, a fricii, a conformismului, a prejudecăților, a ignoranței și a nepăsării.

Dar nu lupt singur.

Am aliați puternici: Inteligența, Curiozitatea, Sprijinul părinților, Individualitatea, Creativitatea, Credința, Iubirea și Bucuria. Toți vin în ajutorul meu cu o putere de neînfrânt.

Și cui îi datorez această viață minunată pe care am privilegiul să o trăiesc?

Vouă, părinților și întregii societăți.

Pentru că mi-ați făcut cea mai mare onoare pe care o poate primi un om: mi-ați încredințat cea mai de preț contribuție a voastră la veșnicie — copiii voștri.

De aceea, am un trecut bogat în amintiri.

Am un prezent plin de provocări, aventură și bucurie, pentru că îmi este îngăduit să-mi petrec fiecare zi alături de viitor.

Sunt profesor... și-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, în fiecare zi.

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

Este trist să vezi cum oameni care nu cunosc aproape nimic despre disciplina Religie își dau cu părerea despre ea și ajung chiar să susțină sesizări la Curtea Constituțională, explicându-ne „cum stau lucrurile”.

Mulți dintre cei care comentează nici măcar nu știu că în școlile din România se studiază religie confesională, iar istoria religiilor este cu totul altceva. Sunt două discipline diferite, cu obiective, conținut și metodologie distincte. A le confunda demonstrează tocmai lipsa unei informări minime înainte de a emite judecăți categorice.

Înainte de a cere schimbarea unei discipline studiate de milioane de elevi, poate ar fi mai înțelept să înțelegi despre ce este vorba. Dezbaterea este binevenită, dar ea trebuie să pornească de la cunoașterea faptelor, nu de la prejudecăți sau sloganuri.

Iar un anumit partid politic ar face mai bine să se preocupe de propriile probleme și de situația propriului președinte, în loc să transforme ora de Religie într-o temă de confruntare politică. Educația copiilor merită mai mult decât dispute ideologice și calcule electorale.

Religia nu înseamnă doar acumularea unor informații despre credință. Ea înseamnă formarea omului.

Într-o lume în care copiii și tinerii sunt bombardați zilnic de informații, opinii și modele de viață, ora de Religie rămâne unul dintre puținele spații în care se vorbește despre iubire, respect, iertare, responsabilitate, adevăr și demnitatea fiecărei persoane.

Studierea religiei nu urmărește doar cunoașterea Bibliei sau a tradițiilor creștine, ci dezvoltarea caracterului. Îi ajută pe elevi să înțeleagă cine sunt, care este sensul vieții, de ce este important să facă binele și cum pot construi relații bazate pe respect și iubire.

Marile valori care au modelat cultura europeană – compasiunea, solidaritatea, grija față de aproapele, dreptatea și libertatea – își au rădăcinile în tradiția creștină. Fără cunoașterea religiei, înțelegerea istoriei, artei, literaturii și identității noastre culturale rămâne incompletă.

Ora de Religie nu este despre constrângere, ci despre dialog, reflecție și libertatea de a pune întrebări. Este o invitație la descoperirea lui Dumnezeu și, în același timp, la descoperirea propriei conștiințe.

O societate are nevoie de oameni bine pregătiți profesional, dar și de oameni cu principii. Iar educația adevărată nu formează doar minți strălucite, ci și suflete frumoase.

„Înțelepciunea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile nu se pot asemăna cu ea.” (Pildele lui Solomon 8, 11)

Bullying-ul rănește… iertarea vindecă (lecție pentru suflet)

 

Într-o lume în care bullying-ul devine tot mai prezent în viața copiilor și a tinerilor, suntem chemați să redescoperim o valoare esențială: iertarea.

Bullying-ul nu este doar o agresiune fizică sau verbală, ci o rană adâncă adusă sufletului. Așa cum subliniem și în materialul prezentat , el înseamnă jignire, excludere, umilire – forme prin care este afectată demnitatea persoanei și pacea interioară.

În învățătura creștină, respectul și iubirea aproapelui sunt fundamentale, iar iertarea nu este un semn de slăbiciune, ci de putere. „Iertați și veți fi iertați” (Luca 6, 37) ne amintește că adevărata vindecare începe în inimă.

Această meditație, inspirată dintr-o poveste reală, ne arată că iertarea nu înseamnă uitare sau acceptarea răului, ci eliberarea de povara suferinței. Neiertarea, dimpotrivă, ne ține legați de durere și nu ne lasă să mergem mai departe.

👉 Este un gând pentru fiecare dintre noi: Cum răspundem răului? Cu ură… sau cu iubire?

stop-bullying-understanding-respect-and-forgiveness-for-healthy-relationshipsfrom Hrabalexandru

Spuneți STOP BULLYING-ULUI: Nimeni nu are voie să râdă de nimeni - varia...

Scenete școlare interpretate de elevii Școlii Gimnaziale Satchinez

Mitică - scenetă școlară

Scenetă școlară: Castravetele - Școala Gimnazială Satchinez

Manifestări dedicate Zilei Unirii Principatelor Române Școala Gimnazială Satchinez - Ocaua lui Cuza

Scrisoarea unui profesor de Religie către foștii săi elevi

Dragii mei elevi,

Aceste rânduri sunt despre voi.

Voi sunteți niște învingători!

Pentru voi timpul de acum este un final, dar este și un nou început. De acum depinde de voi să transformați acest final într-o binecuvântare și începutul într-o satisfacție deplină. Aș vrea să priviți înainte ca să puteți vedea ce drum luminos vă așteaptă și din când în când să vă întoarceți privirea și înapoi cu recunoștință față de toți cei care s-au străduit și ne-am străduit să sădim ceva în voi, dar și cu iertare, oferindu-ne iertare pentru acele momente când nu ne-am ridicat la înălțimea așteptărilor voastre și când nu am găsit cuvintele potrivite prin care să pansăm rănile voastre. Știu că ați avut și dureri și răni și nu am fost niște „medici” străluciți.

Toți ochii sunt pe voi! Dar voi sunteți curajoși, inteligenți și cu multă putere! Am nădejdea că în ceea ce vă așteaptă veți reuși!

Mai înainte de a crede noi, (părinți, învățători, profesori), în voi și în posibilitățile voastre sufletești și trupești, știu pe Altcineva, o Persoană, care crede în voi și care v-a semănat aici pe pământ ca să „vă duceți și roadă să aduceți roadă, iar roada voastră să rămână” (Ioan 15, 16) spre bucuria voastră și apoi a noastră a celor ce v-am prețuit și vă prețuim, iar aceea Persoană este Dumnezeu.

Gândul acesta, că Dumnezeu crede în voi trebuie să vă rămână în minte și în suflet. Îmi place să cred că voi sunteți pământul cel bun și sămânța cunoștințelor a dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci (cf. Matei 13, 8) și nu numai acum, ci va mai da rod și în viitor.

Eu, personal, dacă ar fi să vă caracterizez aș spune exact aceste cuvinte: „Am învățat mul de la dascălii mei, mai mult de la colegii mei și cel mai mult de la elevii mei” (Rabinul Chanina). Da, m-ați învățat foarte multe și vă sunt recunoscător!

Urmați-vă visurile!

Purtați frumosul cu voi și semănați frumosul prin vorbele și faptele voastre!

Faceți gesturi de bunătate!

Simțiți cele mai frumoase lucruri și locuri cu inima!

Fiți originali!

Fiți liberi!

Iubiți!

Trăiți!

Lăsați să se reverse bunătatea din voi!

Bucurați-vă de viață!

            Și trăiți cu gândul la Dragostea lui Dumnezeu, de care vă doresc să aveți parte!

            „Toate visurile noastre se pot îndeplini – dacă avem curajul să le urmăm” (Walt Disney).

Imagini realizate de elevi

Ce își amintesc copiii despre profesorii lor

Ce își amintesc copiii despre profesorii lor

Lori Gard este educatoare la Bloomfield Elementary School din Canada. Textul-scrisoare intitulat ”Ce își amintesc copiii despre profesorii lor”, pe care ea l-a publicat pe blogul personal în semn de susținere pentru o colegă mai tânără, a fost preluat și de Huffington Post și, de atunci, e tot mai citit de profesori din întreaga lume. Iată-l azi și în limba română (în dar, cu drag!), un mesaj remarcabil despre ce este, de fapt, vorba în educație și ce înseamnă un profesor bun:

”Draga mea  tânără profesoară de la capătul coridorului,

Te-am văzut cum ai trecut în viteză pe lângă mine. În mare grabă, să apuci să  bagi ceva în gură până nu sună iar copoțelul de intrare. Am văzut după ochi că erai tensionată. Aveai cute pe frunte. Și te-am întrebat cum îți mai merge și ai oftat.

”Bine, ce să zic”, mi-ai răspuns.

Dar știam că nu era nici pe departe ”bine”.  Am observat cât erai de stresată. Și era clar că presiunea creștea. Și m-am uitat la tine și am hotărât să te opresc chiar în acel moment și în acel loc. Să te întreb cum îți merge cu adevărat. Oare am făcut acest lucru pentru că am văzut în tine o fărâmă din ceea ce sunt chiar eu?

Mi-ai zis că ești foarte ocupată, că sunt multe de făcut. Că e prea puțin timp să le faci pe toate. Am ascultat și apoi ți-am spus cam așa.

Ți-am zis să ții minte că, în cele din urmă, nu e vorba despre planuri de lecții. Nu e vorba de chestiile alea drăguțe pe care le facem noi, profesorii,  tot felul de materiale  pe care le creăm, poveștile pe care le citim, citatele pe care le plastifiem. Nu, nu astea contează cel mai mult.

Și m-am uitat la tine cum stăteai acolo  împovărată de griji și stresată și ți-am zis că ce contează e să fii cu adevărat acolo pentru  copiii aceia care sunt elevii tăi . La final, cei mai mulți dintre ei nu își vor aminti ce planuri de lecție grozave ai scris. Nu își vor aminti ce materiale nemaipomenite ai afișat pe pereții clasei. Cât de corect așezate și cât de curate erau rândurile de bănci.

Nu, nu își vor aminti nici de cât de minunat arăta sala de clasă.

În schimb, își vor aminti de tine.

De bunătatea ta, de empatia ta. De grija și preocuparea ta. Își vor aminti că ți-ai făcut timp să îi asculți. Că te-ai oprit să îi întrebi ce mai fac. Nu așa, de complezență, ci ce mai fac cu adevarat. Își  vor aminti de ce le-ai spus despre tine - desprea casa ta, despre câinele tău, despre copiii tăi. Își vor aminti de râsul tău. Își vor aminti că ai stat cu ei la masa de prânz și ai vorbit cu ei.

A fi disponibil.

A fi bun la suflet.

A fi compătimitor.

A fi transparent.

A fi autentic.

A fi înțelept.

A fi tu însuți.

Pentru că, în cele din urmă, ceea ce contează ești doar TU.

Ce contează pentru acei copii care stau în fața ta cu picioarele strânse sub băncile alea în care abia mai încap, ce contează pentru ei ești  tu.

Tu ești cea care le marchează viața.

Și, când am văzut că aveai lacrimi în ochi și te cuprindeau  emoțiile, ți-am zis să nu te mai omori așa cu firea și ți-am zis că propriile tale așteptări  sunt cea mai mare sursă de stres. Pentru că noi, cei cărora le pasă cu adevărat, suntem adeseori mai duri cu noi înșine decât sunt elevii noștri. Ne chinuim mintea pentru că uneori dăm greș .Ne spunem mereu că nu am făcut destul. Ne comparăm cu alții. Ne străduim  până la epuizare să facem o lecție bună. Sau cea mai dinamică activitate. Sau cea mai atractivă prelegere.

Pentru că vrem ca elevii noștri să creadă că suntem cei mai buni în ceea ce facem și că atingem excelența prin a face. Uităm însă un lucru și o facem adesea. Excelența se atinge  mai ales prin a fi.

Și toți elevii pe care îi știu au avut cuvinte de laudă pentru profesorii  care au arătat că le pasă.

Vezi tu,  în cele din urmă copiii văd adevărul. Și dacă profii mai vorbăreți  îi fac să se simtă bine o perioadă de timp, doar empatia constantă îi ține pe copii legați de noi. E vorba de relația pe care o construim cu ei. De timpul pe care îl investim pentru ei. Sunt acele mici feluri în care știm să ne oprim și le arătăm ca ne pasă. E dragostea pe care o împărtășim cu ei:  dragostea de învățătură. Și de viață. Și, cel mai important,  de oameni.

Și în timp ce ce ne zbatem să atingem excelența în profesia noastră, în aceste zile de constrângeri financiare și sub presiunea unor cerințe tot mai mari care vin ”de sus” trebuie să rămânem pe calea cea bună. Pentru noi  înșine și pentru elevii noștri. Pentru că omenescul din noi e ceea ce contează cu adevărat.

Tu, profesorul, ești cel care contează  pentru ei cu adevărat.
Așa că, du-te înapoi  în clasa ta și privește cu atenție. Uită-te la ce se află dincolo de teancul de hârtii de pe catedră, dincolo de lista de  e-mailuri  care te așteaptă. Și vei vedea că e în tine, chiar acolo în tine însuți. E acolo, puterea de a avea impact e acolo. Șansa unică, care ți se dă  o dată în viață, de a produce o schimbare și a influența  destinul  unui copil. Iar tu poți face asta  chiar acum.

Acolo unde te afli, așa cum ești.

Pentru  că ceea ce ești tu acum e ceea ce trebuie să fii pentru ei azi. Iar cine vei fi tu mâine va depinde mult de cine și de ce decizi tu să fii azi.

Iar asta e în tine. Știu sigur că este.

Cu drag,

Cealaltă profă de la capătul coridorului

 (sursa:  http://pursuitofajoyfullife.com/)

Sursa: https://ancatirca.blogspot.ro/2014/12/ce-isi-amintesc-copiii-despre.html?showComment=1517157777944#c459428245768094295 Reforma la firul ierbii este și pe facebook. 

Mărturii despre ora de Religie

Dragi elevi

Dragi elevi,

         Deschideți-vă pământul sufletesc pentru a primi sămânța pe care fiecare profesor o sădește, pentru că doar așa puteți aduce rod bun. Culegeți mierea din toate materiile care vi se predau. Priviți materiile ca pe niște flori care abundă în nectar. Străduiți-vă să învățați la fiecare materie. Nu ascultați basmele celor care spun, multe la număr, că nu au rost, pentru că în viitor nu vă veți folosi de ele sau pentru că veți urma un alt liceu, un alt profil. De exemplu, nu poți fi întotdeauna bun la matematică, dar străduiește-te să o înveți, pentru că ea te ordonează, de va ajutat când ai un material lung și greu de învățat. La literatură citește tot, doar așa vei avea un vocabular bogat, învață biologia, pentru ca să fii pregătit pe când te vei îmbolnăvii. Și exemple pot continua despre folosul religiei, fizicii, chimiei, logicii, limbilor străine, muzicii, ed. plastice etc.

Nu uitați că prin profesorii voștri vă vorbește Hristos. Ascultați-i și prețuiți-i ca pe proprii voștri părinți. Tratații cu respect și căutați părțile bune în fiecare dintre ei. Doar așa veți vedea că ei vă vor deveni nu doar prieteni, ci părinți. Nu îi judecați după faptul că nu sunt întotdeauna calmi, că nu au timp să vă asculte, că v-au nedreptățit la note. Gândiți-vă că poate în astfel de momente au aflat că cineva drag lor suferă sau că au pierdut pe cineva drag ori poate că nu au terminat la timp o lucrare. Poate la rândul lor au fost certați de alte persoane sau au avut o oră puțin mai dificilă. Vă garantez că în ciuda acestor probleme acești oameni vă iubesc și își doresc tot binele pentru voi.

Iubiți elevi, voi sunteți mădulare (fiecare) în parte (I Corinteni 12, 27) ale trupului școlii și împreună suntem cu toții mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica - . „Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (I Corinteni 12, 27), de aceea, fiți sigur că atunci când suferă un elev, suferă o școală întreagă și viceversa, când suferă un profesor.

         Porniți plini de curaj în noul an care vă așteaptă. Puneți înainte de toate pe Hristos și faceți totul ca pentru Hristos. Sunt sigur că veți avea numai bucurii. Profitați de acest timp al tinereții și bucurați-vă de ea. Faceți-vă prieteni în viața reală, prieteni adevărați și cu care să mergeți spre Împărăția Vieții. Faceți din clădirea școlii a doua voastră familie. Pentru că până la urmă școala este o mare familie.

         Mult succes și Dumnezeu să vă trimită pe Duhul Său cel Sfânt să vă lumineze mintea spre a înțelege toate învățăturile pe care le primiți. Dumnezeu crede în voi!

Dăruind vei dobândi la Lovrin (FOTO)

Dăruind vei dobândi la Lovrin

        

   Elevii claselor a IV-a A si a IV-a B, împreună cu domnul profesor de religie Alexandru Hrab au organizat o campanie de strângere de fonduri pentru bătrânii de la Azilul din Comloșu Mare. Din banii adunați în urma vânzării unor obiecte artizanale religioase, confecționate de elevi, bătrânii au primit pachete de alimente. Mulțumiri elevilor, doamnelor învățătoare Mariana Molcut, Catalina Savuca, Ileana Hutan, Elena Simicin, pr. paroh Paul Iosivuț si primariei Lovrin. Mulțumim și doamnei director Claudia Hodorog pentru sprijin.

Prof. Olivian Dulea

         „Săptămâna altfel” a debutat la Liceul Tehnologic Romulus Paraschivoiu din Lovrin cu o expoziție cu vânzare de icoane și obiecte pascale. Expoziția a avut loc duminică 5 aprilie, în biserica Parohiei Ortodoxe Lovrin cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Protopopiatul Sânnicolau Mare. Protagoniștii expoziției au fost elevii claselor a IV-a și cei care participă la orele de cateheză ale programului „Hristos împărtășit copiilor”. Aceștia, sub îndrumarea domnului profesor de Religie Hrab Alexandru Sorin și cu binecuvântarea părintelui paroh Paul Iosivuț au pregătit toate obiectele necesare acestei expoziții. Manifestarea a avut ca scop apropierea elevilor și a părinților acestora de Biserică, ajutorarea unor familii nevoiașe din parohia Lovrin și prezentarea bunei colaborări dintre Şcoală și Biserică și implicit dintre directorul instituției școlare doamna Claudia Hodorog, și ale doamnelor învățătoare de la ciclul primar. „Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru că putem spune că această manifestare a fost o binecuvântare. Bucuria s-a putut citit pe chipurile elevilor care s-au nevoit și s-au străduit să confecționeze cât mai multe obiecte pe care să le pună în valoare în așa fel încât să poată ajuta cât mai multe persoane aflate în suferință. De asemenea, putem spune că expoziția nu a fost doar rodul muncii elevilor, ci al întregi comunități formate din preotul paroh, cadrele didactice de la Liceul Tehnologic Romulus Paraschivoiu din Lovrin și părinții elevilor de aceea un gând de rugăciune, de mulțumire și apreciere se îndreaptă spre toate persoanele implicate în acest proiect” a precizat domnul profesor Hrab Alexandru Sorin.

Sursa: http://mitropolia-banatului.ro/daruind-vei-dobandi-in-parohia-lovrin/

loading..