Sunt profesor John W. Schlatter

 

Sunt profesor

John W. Schlatter

 

M-am născut în clipa în care, pentru prima dată, o întrebare a țâșnit de pe buzele unui copil.

Am fost multe persoane, în multe locuri.

Eu sunt Socrate, care îi provoacă pe tinerii Atenei să descopere idei noi prin puterea întrebărilor.

Eu sunt Anne Sullivan, care a deschis tainele universului în palma întinsă a lui Helen Keller.

Eu sunt Esop și Hans Christian Andersen, care au descoperit adevărul prin nenumărate povești.

Eu sunt Marva Collins, luptând pentru dreptul fiecărui copil la educație.

Numele celor care au practicat această profesie răsună asemenea unei galerii de onoare a omenirii: Booker T. Washington, Buddha, Confucius, Ralph Waldo Emerson, Leo Buscaglia, Moise și Iisus Hristos.

Dar sunt și aceia ale căror nume și chipuri au fost demult uitate, însă ale căror lecții și caracter trăiesc mai departe în realizările elevilor lor.

Am plâns de bucurie la nunțile foștilor mei elevi. Am râs cu inima plină de fericire la nașterea copiilor lor. Și am stat cu capul plecat, în durere și nedumerire, lângă morminte săpate prea devreme pentru vieți mult prea tinere.

De-a lungul unei singure zile sunt chemat să fiu actor, prieten, asistent medical și medic, antrenor, căutător de obiecte pierdute, împrumutător de bani, șofer, psiholog, părinte de rezervă, vânzător, diplomat și păstrător al speranței.

Dincolo de hărți, grafice, formule, verbe, povești și cărți, în realitate nu am avut niciodată doar cunoștințe de predat. Elevii mei au de învățat, înainte de toate, să se descopere pe ei înșiși. Și știu că este nevoie de întreaga lume pentru ca un om să afle cine este cu adevărat.

Sunt un paradox. Vorbesc cel mai puternic atunci când ascult cel mai mult. Cele mai mari daruri ale mele sunt cele pe care le primesc cu recunoștință de la elevii mei.

Bogăția materială nu este unul dintre scopurile mele. Eu sunt un căutător neobosit de comori, mereu în căutarea unor noi ocazii prin care elevii mei să-și pună în valoare talanții și să descopere darurile care, uneori, zac ascunse sub povara neîncrederii în sine.

Sunt unul dintre cei mai privilegiați oameni care muncesc.

Un medic are bucuria de a aduce o viață pe lume într-o singură clipă minunată.

Eu am privilegiul de a vedea acea viață renăscând în fiecare zi prin întrebări noi, idei noi și prietenii noi.

Un arhitect știe că, dacă își construiește cu grijă opera, aceasta poate dăinui secole.

Un profesor știe că, dacă zidește cu iubire și adevăr, ceea ce construiește va dăinui pentru totdeauna.

Sunt un luptător. În fiecare zi duc o bătălie împotriva presiunii grupului, a negativismului, a fricii, a conformismului, a prejudecăților, a ignoranței și a nepăsării.

Dar nu lupt singur.

Am aliați puternici: Inteligența, Curiozitatea, Sprijinul părinților, Individualitatea, Creativitatea, Credința, Iubirea și Bucuria. Toți vin în ajutorul meu cu o putere de neînfrânt.

Și cui îi datorez această viață minunată pe care am privilegiul să o trăiesc?

Vouă, părinților și întregii societăți.

Pentru că mi-ați făcut cea mai mare onoare pe care o poate primi un om: mi-ați încredințat cea mai de preț contribuție a voastră la veșnicie — copiii voștri.

De aceea, am un trecut bogat în amintiri.

Am un prezent plin de provocări, aventură și bucurie, pentru că îmi este îngăduit să-mi petrec fiecare zi alături de viitor.

Sunt profesor... și-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, în fiecare zi.

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

Este trist să vezi cum oameni care nu cunosc aproape nimic despre disciplina Religie își dau cu părerea despre ea și ajung chiar să susțină sesizări la Curtea Constituțională, explicându-ne „cum stau lucrurile”.

Mulți dintre cei care comentează nici măcar nu știu că în școlile din România se studiază religie confesională, iar istoria religiilor este cu totul altceva. Sunt două discipline diferite, cu obiective, conținut și metodologie distincte. A le confunda demonstrează tocmai lipsa unei informări minime înainte de a emite judecăți categorice.

Înainte de a cere schimbarea unei discipline studiate de milioane de elevi, poate ar fi mai înțelept să înțelegi despre ce este vorba. Dezbaterea este binevenită, dar ea trebuie să pornească de la cunoașterea faptelor, nu de la prejudecăți sau sloganuri.

Iar un anumit partid politic ar face mai bine să se preocupe de propriile probleme și de situația propriului președinte, în loc să transforme ora de Religie într-o temă de confruntare politică. Educația copiilor merită mai mult decât dispute ideologice și calcule electorale.

Religia nu înseamnă doar acumularea unor informații despre credință. Ea înseamnă formarea omului.

Într-o lume în care copiii și tinerii sunt bombardați zilnic de informații, opinii și modele de viață, ora de Religie rămâne unul dintre puținele spații în care se vorbește despre iubire, respect, iertare, responsabilitate, adevăr și demnitatea fiecărei persoane.

Studierea religiei nu urmărește doar cunoașterea Bibliei sau a tradițiilor creștine, ci dezvoltarea caracterului. Îi ajută pe elevi să înțeleagă cine sunt, care este sensul vieții, de ce este important să facă binele și cum pot construi relații bazate pe respect și iubire.

Marile valori care au modelat cultura europeană – compasiunea, solidaritatea, grija față de aproapele, dreptatea și libertatea – își au rădăcinile în tradiția creștină. Fără cunoașterea religiei, înțelegerea istoriei, artei, literaturii și identității noastre culturale rămâne incompletă.

Ora de Religie nu este despre constrângere, ci despre dialog, reflecție și libertatea de a pune întrebări. Este o invitație la descoperirea lui Dumnezeu și, în același timp, la descoperirea propriei conștiințe.

O societate are nevoie de oameni bine pregătiți profesional, dar și de oameni cu principii. Iar educația adevărată nu formează doar minți strălucite, ci și suflete frumoase.

„Înțelepciunea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile nu se pot asemăna cu ea.” (Pildele lui Solomon 8, 11)

Dependente, droguri, tineri, educatie, religie, ispita, libertate, scoala, prevenire, viata sanatoasa

 O prezentare pentru clasele V-VI despre pericolul dependențelor, explicată pe înțelesul copiilor prin exemple simple și imagini sugestive. Lecția arată cum ispita poate părea atractivă, dar duce la pierderea libertății, și îi încurajează pe elevi să aleagă binele, prietenii sănătoase și curajul de a spune „nu”.

Puterea de a spune NU – demnitate, caracter și credință în fața provocărilor

 

puterea-de-a-spune-nu-demnitate-caracter-i-credin-a-in-fa-a-provocarilorfrom Hrabalexandru

Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

 

Pericolul dependențelor din perspectivă creștină – între libertate și ispită

Trăim într-o lume în care tentațiile sunt tot mai variate și mai atrăgătoare, mai ales pentru tineri. Drogurile, alcoolul, fumatul, dar și dependența de tehnologie sau presiunea grupului sunt realități tot mai prezente. Din perspectivă creștină, toate acestea nu sunt doar probleme sociale sau medicale, ci și probleme duhovnicești, pentru că ating însăși libertatea omului.

Ce sunt dependențele și de ce sunt periculoase

Dependențele apar atunci când omul pierde controlul asupra unui obicei sau asupra unei substanțe. La început, ele pot părea inofensive sau chiar plăcute, dar în timp devin o formă de robie.

Drogurile, de exemplu, oferă o stare de euforie temporară, însă în spatele acestei senzații se ascund:

·         pierderea controlului

·         degradarea sănătății

·         distrugerea relațiilor

·         dependența psihică și fizică

Creștinismul ne învață că omul a fost creat pentru libertate, nu pentru dependență.

Prima ispită – o lecție pentru toate timpurile

În cartea Facerii găsim prima ispită din istoria omenirii: Adam și Eva în Grădina Raiului. Șarpele nu vine cu o amenințare, ci cu o promisiune: „Veți fi ca Dumnezeu”. Fructul nu este respingător, ci:

·         plăcut ochilor

·         bun de mâncat

·         dorit pentru a da înțelepciune

Aceasta este cheia înțelegerii: ispita nu se prezintă niciodată ca ceva rău, ci ca ceva atrăgător.

De ce răul pare frumos

Sfântul Apostol Pavel spune în a doua epistolă către corinteni că: „însuși satana se preface în înger de lumină.”

Aceasta înseamnă că răul poate lua o formă:

·         frumoasă

·         convingătoare

·         aparent bună

La fel se întâmplă și în viața de zi cu zi. Drogurile nu sunt prezentate ca distrugătoare, ci ca:

·         „distracție”

·         „libertate”

·         „experiență nouă”

Dar în realitate, ele duc la pierderea libertății.

Alte forme de dependență în viața tinerilor

Nu doar drogurile pot deveni periculoase. Există și alte forme de dependență:

Fumatul și alcoolul

Deși uneori sunt considerate „normale”, ele pot deveni obiceiuri care slăbesc voința și afectează sănătatea.

Dependența de tehnologie

Telefonul, jocurile sau rețelele sociale pot consuma timpul și atenția, ducând la izolare și lipsă de echilibru.

Presiunea grupului și influența anturajului

Mulți tineri ajung să facă lucruri greșite nu pentru că își doresc, ci pentru că vor să fie acceptați.

Aici apare o lecție importantă:

NU ORICE ALEGERE POPULARĂ ESTE ȘI O ALEGERE BUNĂ.

Libertatea adevărată

Din perspectivă creștină, libertatea nu înseamnă să faci orice, ci să alegi binele.

Omul, creat după chipul lui Dumnezeu, are:

·         demnitate

·         responsabilitate

·         capacitatea de a spune „nu” răului

Dependențele distrug această libertate, transformând omul din stăpân în rob.

Cum putem evita aceste pericole

Există câteva căi simple, dar esențiale:

·         alegerea unor prieteni buni

·         implicarea în activități sănătoase

·         dialogul sincer cu familia

·         credința și rugăciunea

Toate acestea întăresc voința și ajută omul să rămână liber.

Poate cel mai important lucru de reținut este acesta:

Răul nu vine la noi cu o față urâtă, ci cu una atrăgătoare.
Dar adevărata fericire nu se găsește în plăceri trecătoare, ci în viața trăită în adevăr, echilibru și apropiere de Dumnezeu.

A alege binele nu este o slăbiciune, ci cea mai mare dovadă de putere.

Două mesaje pentru tineri

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Amsterdam, vara anului 1942.

O fetiță de treisprezece ani își primește de ziua ei un caiet mic, legat în coperți roșii cu carouri, fără să știe că acel dar modest avea să devină una dintre cele mai importante cărți din istoria omenirii.

Îl deschide, zâmbește și scrie cu litere rotunde:

 „Sper că vei fi un prieten bun pentru mine, Kitty.”

Așa a început Jurnalul Annei Frank – o conversație cu un prieten imaginar, scrisă dintr-un loc ascuns, într-un timp în care speranța era aproape un act de rebeliune.

Anne Frank s-a născut în 1929, la Frankfurt, într-o familie evreiască obișnuită, iubitoare și modernă.

Dar când naziștii au ajuns la putere, părinții ei, Otto și Edith Frank, au înțeles repede că Germania nu mai era un loc sigur.

Au fugit în Olanda, sperând că acolo viața va continua normal.

Pentru o vreme, așa a fost.

Anne mergea la școală, râdea cu prietenele, visa să devină scriitoare.

Dar în 1940, Germania a invadat Olanda, iar legile antievreiești au început să apară una după alta, tăind din libertate cu precizia rece a unui cuțit:

evreii nu mai aveau voie în parcuri, în cinematografe, la școală, nu mai aveau voie să meargă cu tramvaiul, să dețină afaceri, să trăiască la fel ca ceilalți.

Și, treptat, au început să dispară.

Când sora Annei, Margot, a primit ordinul de deportare către un „lagăr de muncă”, familia Frank a știut că trebuie să dispară și ea – dar nu în moarte, ci în ascundere.

Anexa secretă

Pe 6 iulie 1942, familia Frank s-a refugiat într-un loc ascuns în spatele biroului unde lucra Otto Frank, pe Prinsengracht 263 – o clădire din centrul Amsterdamului.

O ușă secretă, mascată de o bibliotecă rotativă, ducea către „anexa secretă”: o serie de camere mici, reci, unde aveau să trăiască ascunși peste doi ani.

În acele încăperi tăcute, Anne a început să scrie.

Scria în fiecare zi, despre tot – despre frică, despre foame, despre zgomotele pașilor de afară care o făceau să tresară, dar și despre dragoste, visuri, curiozitate, dorința de a trăi.

În timp ce de afară se auzeau sirene, împușcături și pași de soldați, ea nota în jurnal:

 „În ciuda a tot ceea ce se întâmplă, eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor”.

Cum poate o copilă să creadă asta, în mijlocul unui război care ucidea milioane?

Poate pentru că Anne nu voia să lase ura să-i ucidă sufletul.

Sfârșitul tăcerii

În august 1944, cineva a trădat ascunzătoarea.

Gestapo-ul a venit brusc, a spart tăcerea și a ridicat pe toți cei ascunși.

Anne, sora ei și părinții au fost duși mai întâi la Auschwitz, apoi deportați în Bergen-Belsen, un alt lagăr al morții.

În primăvara anului 1945, când războiul era aproape terminat, Anne și Margot au murit de tifos, într-un cort murdar, înconjurate de mii de trupuri fără viață.

Avea doar 15 ani.

Câteva luni mai târziu, lagărul a fost eliberat.

Doar Otto Frank, tatăl ei, a supraviețuit.

Când s-a întors la Amsterdam, a găsit jurnalul fiicei sale, salvat de o prietenă care îl găsise după arestare.

A citit paginile și a plâns – nu doar pentru ce pierduse, ci pentru ce lumina rămăsese în acele rânduri.

A decis să-l publice.

În 1947, a apărut prima ediție a „Jurnalului Annei Frank”, iar vocea acelei fete care scrisese dintr-un colț de întuneric a început să străbată lumea întreagă.

Moștenirea Annei Frank

De atunci, milioane de oameni au citit jurnalul.

Unii au plâns, alții au fost rușinați, alții au învățat ce înseamnă curajul tăcut al unui copil care a știut să rămână om într-o lume care își pierduse umanitatea.

Casa unde s-a ascuns familia Frank este astăzi muzeu – Casa Annei Frank –, un loc unde vizitatorii merg în liniște, ating pereții și simt aerul greu al acelei istorii.

Dar poate cea mai mare moștenire nu este casa, nici cartea, ci credința Annei: credința că binele există, chiar și atunci când este îngropat sub ruine.

Morala

Anne Frank ne învață că lumina nu are nevoie de spațiu, ci de credință.

Că și într-un pod întunecat, înconjurat de frică, poți scrie fraze care strălucesc mai tare decât războiul.

Că adevărata rezistență nu înseamnă ură, ci speranță.

Ea nu a avut timp să devină femeie, dar a devenit conștiința unei lumi întregi.

Prin cuvintele ei, și-a depășit moartea, și-a învins frica, și a dovedit că, uneori, un creion și o inimă curată pot fi mai puternice decât o armată întreagă.

 „Cine este fericit va face și pe alții fericiți”.

Curajul și credința sunt stelele care luminează chiar și cea mai neagră noapte.”

Sursa: Facebook by Asmarandi Alexandra

 

Ce putem învăța de la Anne Frank?

1)      Puterea cuvintelor

Un simplu jurnal a devenit o voce auzită de milioane de oameni. Scrisul poate păstra adevărul viu.

2)      Speranța în vremuri grele

Chiar și în pericol, Anne a scris:

„Eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor.”

3)      Curajul nu înseamnă lipsa fricii

Anne s-a temut, dar nu a renunțat să spere.

4)      Fiecare copil/om contează

Deși a trăit doar 15 ani, Anne a influențat o lume întreagă.

Morala

·         Lumina vine din interior.

·         Bunătatea este o formă de rezistență.

·         Cuvintele pot schimba lumea.

·         Nu vârsta contează, ci ce lași în urmă.

Poate vă interesează și o altă poveste impresionantă: Povestea Neerjei Bhanot

 

Festivitatea de deschidere a Noului An Școlar - 2024-2025. Școala Gimnazială Satchinez

Spuneți STOP BULLYING-ULUI: Nimeni nu are voie să râdă de nimeni - varia...

Festivitatea de deschidere a anului școlar 2023 - 2024 la Școala Gimnazială Satchinez

Rugăciuni pentru elevi (V-VIII)

 

Rugăciuni pentru elevi (V-VIII)

Rugăciune înainte de începerea lucrului

            Doamne Iisus Hristoase, am învățat din Evanghelia Ta că atunci când erai tânăr lucrai smerit și cinstit. Dă-ne să prețuim și noi îndatorirea pe care o avem. Scapă-ne de nepăsare și trândăvie. Dă-ne nouă bunăvoință și sârguință în efortul nostru. Întărește-ne să lucrăm cu respect, sinceritate, dreptate și iubire. Și Te rugăm să binecuvintezi mereu eforturile și lucrările noastre. Te rugăm să ne dai nouă să înaintăm cu bucurie în lucrările noastre, ca să câștigăm cele de trebuință și să-i ajutăm și pe alții.

            Acestea Ți le cerem, Doamne, având nădejde și încredere că vor fi întotdeauna cu noi ajutorul și iubirea Ta. Amin.

Rugăciuni pentru sănătate

            Doamne Iisus Hristoase, Tu Care prin cuvânt poți să vindeci orice boală, Te rugăm să ne păzești de orice rău și să ne dăruiești sănătate. Amin!

            Doamne Iisus Hristoase, Tu ești bunul nostru Creator. Ti ne-ai dăruit viața. Tu ne-ai dat sufletul și trupul. Tu ești ocrotitorul sănătății și al vieții noastre. De aceea Te rugăm, Doamne, scapă-ne de boală și păzește sănătatea noastră. Când ne îmbolnăvim, dă-ne mângâiere, alinare, curaj, nădejde și însănătoșire grabnică. Pentru că Tu ești Atotputernicul doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, Dumnezeule, iubitor de oameni și binefăcător al nostru. În Tine ne punem nădejdea și preamărim numele Tău, pe care-L vom slăvi pururi, zi și noapte. Amin!

Rugăciune în primejdii

            Tatăl nostru cel din ceruri, Tu ne-ai adus pe lume din marea Ta iubire și nu încetezi să ne iubești și să Te-ngrijești de toate făpturile Tale. De aceea cerem cu îndrăznire ocrotirea Ta. În fiecare zi suntem încercați de multe primejdii și multe necazuri ni se pot întâmpla dacă Tu nu ne aperi.

            De aceea Te rugăm, Iubitorule de oameni, Doamne, să nu ne părăsești niciodată, ci să fii pururi cu noi, ajutător, apărător și ocrotitor. Te rugăm păzește-ne și ne izbăvește de primejdii, pentru ca pururea să-Ți mulțumim și să Te slăvim din adâncul inimii. Amin!

Rugăciuni pentru părinți

            Tatăl nostru cel din ceruri, Îți mulțumim că ne-ai dăruit părinți care ne iubesc atât de mult, se ostenesc și au grijă de noi pentru binele nostru. Te rugăm, Doamne, să-i păzești întotdeauna și să fii milostiv cu ei, să le dăruiești sănătate, mulțumire și toate bunătățile iubirii Tale. Luminează-ne să-i putem cinsti, să-i ascultăm, să nu-i întristăm să-i ajutăm  cât putem, să nu facem nimic în ascuns. Ajută-ne să fim cuminți în familie și să Te iubim pe Tine pentru a preamări întotdeauna sfânt numele Tău. Amin.

            Doamne Sfinte, Împărate al cerului și al pământului, caută din înălțimea Sfântului Tău locaș cu milă și îndurări asupra casei noastre. Dă sănătate și toate cele bune tatălui și mamei, ca să poată îngriji de noi și de toți ai casei noastre, și ne ajută și nouă tuturor ca să facem cele bune și plăcute Ție. Amin.[i]

---

[i] Carte de Rugăciuni pentru elevi - clasele V-VIII-, culegere: Dana Mera, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2001.

Derek Rowntree - Învață cum să înveți

Derek_vol1_OK by on Scribd

Derek_vol2_OK by on Scribd