Sunt profesor
John W. Schlatter
M-am
născut în clipa în care, pentru prima dată, o întrebare a țâșnit de pe buzele
unui copil.
Am
fost multe persoane, în multe locuri.
Eu
sunt Socrate, care îi provoacă pe tinerii Atenei să descopere idei noi
prin puterea întrebărilor.
Eu
sunt Anne Sullivan, care a deschis tainele universului în palma întinsă
a lui Helen Keller.
Eu
sunt Esop și Hans Christian Andersen, care au descoperit adevărul
prin nenumărate povești.
Eu
sunt Marva Collins, luptând pentru dreptul fiecărui copil la educație.
Numele
celor care au practicat această profesie răsună asemenea unei galerii de onoare
a omenirii: Booker T. Washington, Buddha, Confucius, Ralph Waldo Emerson,
Leo Buscaglia, Moise și Iisus Hristos.
Dar
sunt și aceia ale căror nume și chipuri au fost demult uitate, însă ale căror
lecții și caracter trăiesc mai departe în realizările elevilor lor.
Am
plâns de bucurie la nunțile foștilor mei elevi. Am râs cu inima plină de
fericire la nașterea copiilor lor. Și am stat cu capul plecat, în durere și
nedumerire, lângă morminte săpate prea devreme pentru vieți mult prea tinere.
De-a
lungul unei singure zile sunt chemat să fiu actor, prieten, asistent medical și
medic, antrenor, căutător de obiecte pierdute, împrumutător de bani, șofer,
psiholog, părinte de rezervă, vânzător, diplomat și păstrător al speranței.
Dincolo
de hărți, grafice, formule, verbe, povești și cărți, în realitate nu am avut
niciodată doar cunoștințe de predat. Elevii mei au de învățat, înainte de
toate, să se descopere pe ei înșiși. Și știu că este nevoie de întreaga lume
pentru ca un om să afle cine este cu adevărat.
Sunt
un paradox. Vorbesc cel mai puternic atunci când ascult cel mai mult. Cele mai
mari daruri ale mele sunt cele pe care le primesc cu recunoștință de la elevii
mei.
Bogăția
materială nu este unul dintre scopurile mele. Eu sunt un căutător neobosit de
comori, mereu în căutarea unor noi ocazii prin care elevii mei să-și pună în
valoare talanții și să descopere darurile care, uneori, zac ascunse sub povara
neîncrederii în sine.
Sunt
unul dintre cei mai privilegiați oameni care muncesc.
Un
medic are bucuria de a aduce o viață pe lume într-o singură clipă minunată.
Eu
am privilegiul de a vedea acea viață renăscând în fiecare zi prin întrebări
noi, idei noi și prietenii noi.
Un
arhitect știe că, dacă își construiește cu grijă opera, aceasta poate dăinui
secole.
Un
profesor știe că, dacă zidește cu iubire și adevăr, ceea ce construiește va
dăinui pentru totdeauna.
Sunt
un luptător. În fiecare zi duc o bătălie împotriva presiunii grupului, a
negativismului, a fricii, a conformismului, a prejudecăților, a ignoranței și a
nepăsării.
Dar
nu lupt singur.
Am
aliați puternici: Inteligența, Curiozitatea, Sprijinul părinților,
Individualitatea, Creativitatea, Credința, Iubirea și Bucuria. Toți vin în
ajutorul meu cu o putere de neînfrânt.
Și
cui îi datorez această viață minunată pe care am privilegiul să o trăiesc?
Vouă,
părinților și întregii societăți.
Pentru
că mi-ați făcut cea mai mare onoare pe care o poate primi un om: mi-ați
încredințat cea mai de preț contribuție a voastră la veșnicie — copiii voștri.
De
aceea, am un trecut bogat în amintiri.
Am
un prezent plin de provocări, aventură și bucurie, pentru că îmi este îngăduit
să-mi petrec fiecare zi alături de viitor.
Sunt
profesor... și-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, în fiecare zi.
