Învierea Domnului (Desene animate)

Profetul Daniel - clasa a V-a

Sfântul Profet Daniel

     Profesorul amintește că așa cum profetul Ilie a rămas neclintit în credința în Dumnezeu, opunându-se regelui Ahab și reginei Izabela care doreau să impună cultul zeului Baal, așa și profetul despre care vom vorbi astăzi, Profetul Daniel, a rămas neclintit în credința sa, iar apoi face o scurtă recapitulare din lecția studiată anterior.

1.      Marchează răspunsul corect.

Ø  Profetul Ilie a trăit:

a.       în sec. al VIII-lea î. H.; b. în sec. al VIII-lea d.H.

Ø  Regina Izabela dorea să impună cultul:

a.       zeului Baal; b. adevăratului Dumnezeu.

Ø  Profetul Ilie a vestit că vor urma:

a.       3 ani de secetă; b. 7 ani de secetă.

2.      Citește următorul text

Un alt exemplu de tărie în mărturisirea credinței este cel al Prorocului Daniel. Acesta a trăit în Iudeea, în secolul al VI-lea î. Hr. Daniel a trăit vremurile în care țara sa a fost cucerită de babilonienii conduși de Nabucodonosor al II-lea. Aceștia au provocat mari pierderi, distrugând Templul de la Ierusalim și luând în robie o mare parte dintre evrei. Printre cei luați ca robi

în Babilon, se afla si prorocul Daniel împreună cu trei prieteni: Anania, Misail și Azaria.

            Visând un colos (statuie uriașă) cu capul de aur, regele le-a cerut înțelepților să tâlcuiască visul spus de el. Daniel este cel care tâlcuiește visul, iar pentru aceasta a fost pus guvernator peste Babilon. Din păcate regele uită de Dumnezeu și își face un idol uriaș cerând ca toți să se închine idolului. Pentru că nu au vrut să se închine idolului prietenii lui Daniel au fost aruncați într-un cuptor de foc, dar nu au pățit nimic fiind păziți de un înger.

După mulți ani, nepotul lui Nabucodonosor, Darius, ajunge rege și infiltrat de sfătuitorii lui, cere ca toți să i se închine lui. Daniel și-a păstrat credința cea dreaptă și a mărturisit-o cu dârzenie înaintea regilor închinători la idoli. Pentru stăruința sa în credință și pentru refuzul de a se închina idolilor, prorocul Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei flămânzi. Dar Dumnezeu, Care nu îi părăsește niciodată pe cei drepți, a închis gura leilor printr-o minune, iar Daniel a ieșit nevătămat.

            Numele Daniel semnifică „Dumnezeu este Judecătorul meu”și este prăznuit pe 17 decembrie.

 

Pentru fixarea cunoștințelor, profesorul se va putea folosi de următoarele întrebări:

a.        Ce funcție a îndeplinit profetul Daniel la curtea regelui? b.       De ce a fost ales Daniel să împlinească această funcție. c.        Ce lege au impus sfetnicii împreună cu împăratul? d.       De ce a refuzat Daniel să împlinească porunca regelui? e.        Cum a fost pedepsit profetul Daniel?

           f.      Ce învățăm de la Profetul Daniel?

 După aceasta cere acestora să coloreze imaginea cu profetul Daniel și 

le pune spre audiție opera marelui compozitor Giuseppe Verdi, Nabuco, numită după numele  regelui Nabucodonosor II și le cere să coloreze imaginea cu profetul Daniel.

Bibliografie:

1.       ***Trăirea învățăturii de credință. Activități didactice pentru ora de religie creștin ortodoxă - clasa a IV-a, ed. Partoș, Timișoara, 2013.

2.       Alexa, Cristian, Bîzoi, Marius, Ciuca, Sorina, Ionita, Dragos, Sova, Mirela, Religie. Cultul Ortodox. Manual pentru clasa a V-a, Akademos Art, București, 2017.

3.       Benga, Cristina, Ciachir, Aurora, Ghițiu, Mihaela, Niculae, Ioana, Religie. Cultul Ortodox. Manual pentru clasa a V-a, Corint, București, 2017.

4.       Șebu, Preot prof. univ. dr. Sebastian, Opriș, Prof. Monica, Opriș, Prof. Dorin, Metodica predării Religiei, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

Persecuțiile creștinilor - clasa a VI-a

Primii martiri creștin - clasa a VI-a from Hrabalexandru

Primii martiri creștini

Ce sunt persecuțiile?

Sunt piedicile și chinurile pe care le-au întâmpinat creștinii pentru propovăduirea credinței creștine.

Când au început persecuțiile și când s-au terminat?

Persecuțiile au început în anul 64 după Hristos la comanda împăratului Nero și s-au terminat în anul 313 după Hristos din porunca Sfântului Împărat Constantin cel Mare care a emis Edictul de libertate religioasă de la Milan (Milano).

Cauzele persecuțiilor?

•      Religioase

•      Politice

•      Moral-sociale

Cauzele religioase

Creștinii se închinau Dumnezeului Adevărat, în timp ce necreștinii (pâgânii) se închinau zeilor. Din această cauză orice calamitate care se abătea asupra Imperiului Roman era din vina creștinilor.

Cauzele politice

Creștinii refuzau să-l adore pe împăratul Imperiului Roman ca pe un zeu. Nenorocirile care veneau asupra Imperiului Roman au dus la ideea că, creștinii sunt dușmanii statului.

Pedepse aplicate creștinilor

Calitatea și numele de creștin era un motiv de pedeapsă. Pedepsele au fost nenumărate și diferite. Amintim doar trei pedepse:

•      Răstignirea

•      Decapitarea

•      Aruncarea creștinilor în arene ca hrană pentru lei.

•      Arderea pe rug.

Împărați persecutori

Împărații care i-au persecutat pe creștini au fost mulți. Amintim doar trei împărați:

•      Nero – în timpul lui au murit la Roma Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Tot el a dat foc Romei și a aruncat vina pe creștini.

•      Domițian (81-96).

•      Traian (98-11)

Sfinți martiri

            Au fost foarte mulți. Dintre ei amintim pe:

Sfinții Apostoli Petru și Pavel – decapitați de Nero, 29 iunie;

Sfinții 40 de mucenici din  Sevastia – 9 martie;

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir – 26 octombrie

Copiii învață ceea ce trăiesc

Copiii învață ceea ce trăiesc

            În cazul în care copiii sunt criticați în mod constant atunci când cresc, ei vor învăța să condamne.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu ostilitate, ei vor învăța să se bată.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu teamă, ei vor învăța să fie precauți.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu milă, ei vor învăța să își plângă singuri de milă.

            În cazul în care copiii sunt ridiculizați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să fie timizi.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu invidie, ei vor învăța la rândul lor să fie invidioși.

În cazul în care copiii sunt făcuți de rușine în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se simtă vinovați.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu toleranță, ei vor învăța să fie răbdători.

În cazul în care copiii sunt încurajați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să aibă încredere în ei înșiși.

În cazul în care copiii sunt lăudați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se aprecieze.

În cazul în care copiii sunt aprobați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se placă pe ei înșiși.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de acceptare, ei vor învăța să vadă iubirea în lumea exterioară.

În cazul în care copii sunt crescuți într-o atmosferă de recunoaștere a meritelor lor, ei vor învăța să își stabilească scopuri și obiective.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de împărtășire, ei vor învăța să fie generoși.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu onestitate și într-o atmosferă dreaptă, ei vor învăța să creadă în adevăr și în justiție.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de securitate, ei vor învăța să creadă în ei înșiși și în cei din jurul lor.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu prietenie, ei vor învăța că lumea este un loc minunat, în care merită să trăiești.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă senină, ei vor învăța ce înseamnă pacea interioară.

Tu cum îți crești copiii?

Dorothy L. Nolte[1]

---

[1] Jack Canfield și Mark Victor Hansen, Supă de pui pentru suflet. Povești adevărate de viață care deschid inima și trezesc spiritul, Traducere din limba engleză: Cristian Hanu, Adevăr Divin, Brașov, 2014, pp. 74-75.

Profesorul – un evantai de roluri - Prof. Univ. Dr. Constantin Cucoș

      

Profesorul – un evantai de roluri

      Profesorul este un facilitator, un dinamizator, un urmăritor al cuiva pe care dorește să-l pună pe o cale, să-l provoace, să-l potențeze, să-l înalțe. Este acel alter ego care însoțește și ajută copilul sau tânărul să se descopere, să reflecteze, să se cunoască pe sine, să se dirijeze. E un fel de „schelă” la care recurgem, într-o anumită perioadă, pentru construi o clădire, după care, după o perioadă, dispare pentru ca edificiul să se înfățișeze în toată specificitatea și splendoarea lui.

       Care sunt calitățile pentru a fi un bun profesor? Întâi de toate, e nevoie de prezența unor abilități bazale, inițiale, ce ar trebui testate chiar la intrarea în dispozitivul de formare a profesorilor, având un caracter eliminatoriu: a) sociabilitate, capacitate empatică, dragoste față de copil și b) preexistența unui palier cultural destul de bine consolidat la nivelul aspirantului (cultură generală multidirecțională, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române). Apoi, invocăm calitatea de model viu, psihocomportamental al profesorului, prin ce comunică și cum se comportă. Profesorul trebuie să își asume statutul unui delegat al comunității care va transmite un sistem de valori dinspre societate către individ; el nu se mai reprezintă pe el însuși, ci devine exponentul vremii și al lumii lui, difuzând, înspre predecesori, ceea ce înaintașii sau contemporanii au creat: idei, forme expresive, experiențe semnificative, comportamente dezirabile la un moment dat.  De asemenea, un bun profesor trebuie să dispună de o consistentă cultură științifică în domeniul pe care îl reprezintă, să fie la curent cu ceea ce este nou și relevant în disciplina pe care o predă. Ca să îi înveți pe alții matematică sau filosofie, trebuie să îți interiorizezi cunoștințe, metodologii, abilități, atitudini etc. congruente cu moduri ale cunoașterii sau ale practicii specifice domeniului pe care îl reprezinți.

Citește mai departe la https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/de-magistro/profesorul-un-evantai-de-roluri-23172 

Cele patru piersici

Hrab Alexandru · Cele patru piersici

Cele patru piersici

O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuvi­inţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?

- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor.

- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?

- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă...

- Şi apoi?

- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.

- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă". Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? - 1-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.

- Nu ştiu.

- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?

- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!

- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.

În sfârşit, ţăranul 1-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.

- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?

- Nici eu nu ştiu, tătucă.

- Cum, şi tu ai vândut-o?

- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet[1].

---

[1] Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, ed. Aramis, f.l., f.a., pp. 12-13.