Un blog despre Religie și ora de Religie. Din dragoste de Dumnezeu. Materiale didactice, fișe de lucru, manuale școlare.
Pagini
- Pagina de pornire
- Forum dedicat Orei de Religie (Portalul profesorului de Religie)
- Blogul de Religie
- Didactica Ortodoxă
- Blog Hrab Alexandru
- Linkuri educație
- Puzzles
- Pagina dedicată Sfântului Nicoale
- Povești moralizatoare
- Materiale Nașterea Domnului
- Materiale Învierea Domnului
- Softuri educationale
- Filme
- Pelerin în Țara Sfântă
- Să-i ajutăm pe cei în suferință
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Carti
- De pe net adunate și înapoi la lume date
- Devotional
Materiale pe clase
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 24 februarie 2018
miercuri, 21 februarie 2018
Sfânta Taină a Spovedaniei (Clasa a III-a) Rebus
Fișa se poate descărca și de aici: http://www.mediafire.com/file/vx5xg7lt8z2ceg4/spovedanie+clasa+3.docx Rebusul conține și rezolvarea. Fișa se găsește și aici:
marți, 20 februarie 2018
Vindecarea orbului din Naștere clasa a VII-a - Exemplu de urmat
Când vorbește la clasa a VII-a despre vindecarea orbului din naștere, profesorul se poate folosi de următoarele filmulețe:
Pelerinajul la biserici și mănăstiri. Clasa a VIII-a
Alături de ppt. am folosit și următoarea metodă și o fișă din caietul de religie pentru clasa a II-a, semestrul I, ed. Corint.
Fise de colorat cu Iisus Hristos, Praznice, Maica Domnului si Sfinti
La următoarea adresă http://didacticaortodoxa.blogspot.ro/2018/02/fise-de-colorat-cu-iisus-hristos.html găsim nenumărate icoane pe care le putem colora împreună cu elevii.
Un articol care-i privește și pe ortodocși: Privind la elevii mei, îi văd pe viitorii ex-catolici
Este un articol de pe un site catolic, dar ar trebui citit
și de un ortodox, doar în așa fel vom reuși să băgăm la inimă dorințele elevilor.
duminică, 18 februarie 2018
sâmbătă, 17 februarie 2018
Preotul ca educator - Prof. Univ. Dr. Constatin Cucoș
Preotul ca educator
Prin
tot ceea ce gândește și întreprinde, preotul se constituie într-un model pentru
cei din comunitatea pe care o slujește. Adevărata lui menire constă în
asistarea spirituală a oamenilor. Cele mai mici gesticulații ale sale sunt
urmărite și amendate ca atare.
miercuri, 14 februarie 2018
Teamă în pastorația tinerilor? Preot Prof. Dr. Conf. Univ. Constantin Necula
Teamă în pastorația tinerilor?
Preot Prof. Dr. Conf. Univ. Constantin
Necula
Nu pot să nu observ o oarecare
agitație, deloc creștină, a tinerilor mei colegi profesori de Religie atunci
când le transmiți date cu privire la proiectele catehumenale de genul „Hristos împărtășit copiilor” ori
„Alege școala”, de departe cele mai
dinamice proiecte generale de pastorație a tineretului în Ortodoxia românească
modernă. Se simt amenințați li, uneori, te tratează ca și cu le-ai fura pâinea
de la gură, ca și cum scopul primar al Bisericii ar fi să-și deposedeze de
autoritate pastorală oamenii care o reprezintă în linia întâi a pastoralei
pentru tineret, școala românească.
Vom încerca, pe parcursul mai
multor articole, să ne lămurim împreună asupra elementelor de pedagogie pastorală,
specială, aplicate de proiectele amintite ca și de altele, similare, aplicate
în diferite regiuni ale lumii. Experiențele deloc de ocolit în privința
dinamizării dialogului cu tinerii și foarte tinerii creștini. Dar mai întâi vom
încerca să lămurim, fie și numai în câteva rânduri, netemeinicia fricii colegiale.
De ani de zile una dintre fracturile vieții pastorale urbane, și nu de puține
ori chiar rurale, este lipsa de coordonare în acțiunile dintre biserica
parohială și școala de pe teritoriul său, desigur nu doar fizic. Prea ocupat,
ori poate doar indolent, preotul trece rar pragul școlii, mi-au spus-o la mai
toate întâlnirile profesorii de Religie. De cealaltă parte, preoții parohi se
plângeau de absenteismul profesorului în preocupările pastorației parohiale ori
sufocarea parohului prin tot felul de cerințe, gen spovedit clase la rând în
perioada cea mai aglomerată în slujbe și slujiri din timpul celor patru posturi
ale anului bisericesc.
Pe teren lucrurile stau așa cum
sunt prezentate. De o parte profesorii de Religie, un soi de batalion de șoc,
de cealaltă preoțimea, ca și cum așa trebuie să stea lucrurile, cu o vale de
plângeri și incongruențe întrei ei, prin mrejele căreia se plimbă nederanjat
duhul incompetenței. Am militat mereu pentru soluția unui comitet catehumenal
al parohiei în care să fie încadrați, cu responsabilități multiple, acei dintre
profesorii școlii cărora le pasă și de sufletul copiilor nu doar de
îndeplinirea normei didactice. Cum, cred, este obligatoriu ca fie măcar o dată
în lună preotul să străbată, cu ocazii luminoase coridoarele școlii, pentru
întâlniri cu tinerii dar și cu profesorii acestora. Nu e vorba de a forța ceva,
ci de intrarea în normalitate. Adică în dialog. Adică în părtășie pentru binele
copiilor.
Teama de a fi dați afară la fiecare
reformă care se anunță prin școală, pe care ne-o reiterează de fiecare dată
profesorii re Religie, dovedește fragilitatea statutului lor, lipsa de sprijin
real în pastorația pe care o desfășoară în școală. De aceea cred că este
potrivit ca fiecare început de an școlar să aducă fiecărui profesor de Religie
și o recunoaștere publică, în mijlocul bisericii locale, a acestui statut.
Pentru a se înțelege deplin, inclusiv de către factorii decizionali din administrația
bisericească, dublul caracter misiologic al profesorului de Religie: profesor
și apostol mărturisitor. Mai ales că cea de-a doua dimensiune este cea mai
hulită de către grupurile de dialog social, care vor coborârea orei de Religie
la nivelul atelierului industrial sau orei de activitate gospodărească de
odinioară.
Proiectele „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala” vin să deschidă tocmai această posibilitate. De a
dovedi, că în inteligența pastorală specifică, Ortodoxia românească dezvoltă
confesionalismul discursului său în acțiuni extra-școlare, cu o pedagogie
fundamentală revelațional, în spațiul specific liturgicului și pastoralei
catehumenale specifice. Ele sunt posibilități de angrenare a copiilor în
acțiuni pe care statutul orei de Religie în programa orei din școala de stat,
în mentalitatea absurdă a vremii de acum, nu încap. Pentru că, nu-i așa,
alergând prin programă ca să dovedim că suntem materie respectabilă, acordând
note, trecând absențe în cataloage, perfectându-ne mereu modelul de predare
după metode tot mai moderne, uităm copiii. Intrăm în capcana ideologiei
educative și a educației ideologice, transformând ora de Religie în încă o oră
de orar. De cele mai multe ori în plus. Colaborarea cu preotul paroh, programa
eliberată de structuri inutile, subiectele plăcute și abordările de toți copii
comunității, manualele coerente și ghidurile lor, mută libertatea de a în
dialog cu pruncii în biserică, prin pârghiile acestor proiecte. Comunicarea
desăvârșindu-se în comunicare. Ori asta nu înseamnă părăsirea catedrei, ci
prelungirea ei, întoarcerea ei în fundamentul dintâi: miezul ei „catedralic”.
E un efort în plus. Este clar.
Presupune renunțarea la unele din după-amiezele noastre. Mai ales cele
duminicale. Renunțarea la unele din tonalitățile didacticiste prin care ne-am
alineat (și alienat, deopotrivă). Cultura creștină oferită prin biserică, în
libertate de asumare, vor fi, în timp, cele mai clare biruințe împotriva
secularizării de care suferim.
Se vor naște zâmbete pe chipurile
unora dintre colegi, preoți ori profesori, vor reacționa ciudat directorii de
școală ori vreo personalitate din Inspectorat? Mai bine. Pentru că aceasta va
dovedi că lovim în insalubra mentalitate a idei că Religia e materie de mâna a
doua, e cenușăreasă acceptată la masa bogaților realiști ori umaniști. Fără
frică, trebuie muncit mai mult cu noi și mentalitățile noastre. Exact statura
de excepție pe care o cere predarea Religie, inclusiv în orele propuse prin
proiectele amintite, sunt sămânța ce cutremură de teamă pe ceilalți. Ei știu
bine că acela care ascultă durerea unui copil și contribuie la dezvoltarea
staturii sale morale este autoritatea care nu poate fi smulsă din peisajul
școli normale.
Vom continua cu amănuntele legate
de cele două proiecte, așa cum se derulează ele practic. Primul și cel mai de
preț amănunt de reținut este acela că aceste proiecte cer reașezarea preotului
în dialog cu profesorul de Religie și cu părinții copiilor. Fără confundare de
locuri. Sistematic. Fără ifose. Al doilea, important și el, că aceste proiecte
nu înlocuiesc, nici de departe, ora de Religie, ci o continuă în firescul ei
extra-curricular, de care toate celelalte materii beneficiază. Nu este nevoie
să ne complexăm cu frici inutile atunci când ne dezvolătm proiectele pastorale.
Să păstrăm frica pentru lucrurile pe care nu le înnobilăm, nu le împlinim după
voia lui Dumnezeu. Vom reveni așadar[1].
[1] Pr.
Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, „Teamă în pastorația tinerilor?” în Pr.
Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Perspective catehumenale, tradiției
și contextualizare pastorală – studii catehumenale și cateheze pentru ziua de
azi - , ed. Techno Media, Sibiu, 2013, pp. 282-284.
loading..
marți, 6 februarie 2018
Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou pentru naștere de copii
Rugăciune
către Sfântul Efrem cel Nou
pentru naștere de prunci
Bucurie de necuprins în cuvinte ai adus mamelor care
și-au pus nădejdea întru tine, dumnezeiescule Efrem, căci iată, cele care erau
socotite neroditoare acum își poartă copiii pe brațe. Pentru aceea și noi
îndreptăm spre tine rugăciunile noastre, cerându-ți să ne cureți de toată întinăciunea
păcatului și de relele învoiri sufletești, ca întru bună așezare sufletească să
ne învrednicim de rodnicia cea binecuvântată. Însuți pogoară asupra noastră
darul cel mare al nașterii de prunci și învrednicește-ne ca întru cei care vor
veni la viață în sânul familiei noastre să se preamărească chipul Fiului lui Dumnezeu.
Și fă ca încă din această viață să dobândească ei harul Duhului Sfânt, întru
care să crească și să sporească în dragostea cea dumnezeiască.
Rugăciunea părinților către sfântul Efrem, pentru copii lor
Rugăciunea
părinților către sfântul Efrem, pentru copii lor
Sfinte Efrem, ocrotitorule al părinților binecredincioși
și al copiilor lor, auzi rugăciunea noastră și sârguiește-te să ne vii în
ajutor. Ne rugăm ție, sfinte, pentru copiii noștri (N). Ocrotește-i prin
rugăciunile tale, fii lor povățuitor pe calea adevărului și ferește-i de toată
ispita și necazul. Fii lor călăuză pe marea cea învolburată a vieții acesteia. Ferește-i,
cu rugăciunile tale, de patimile trupești și de ispitirile de tot felul. Fii lor
dascăl înțelept, învățându-i să aleagă cele bune și să se ferească de cele rele.
Roagă-te pentru ei Iubitorului de oameni Dumnezeu, să le dăruiască sănătate
sufletească și trupească și minte luminată. Tu, cel ce te-ai arătat fetiței pe
care ai îndemnat-o să se spovedească, îndeamnă-i și pe copiii noștri să meargă
pe calea spovedaniei. Tu ne-ai învățat că Sfânta Împărtășanie este cel mai mare
ajutor pentru copii, pentru aceea ajută-i pe aceștia să trăiască o viață
curată, pentru a primi fără osândă Sfintele Taine.
Nu rugăm ție, Sfinte Efrem, pentru toți copiii
credincioși, pentru duhovnicii și părinții lor. Ferește-i de prieteniile
pierzătoare de suflet, ferește-i de uneltirile celui viclean. Ajută-i, sfinte,
să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu și să fie pilde de credință și evlavie
pentru cei din jurul lor. Ca, lucrând cele de folos și simțind ocrotirea ta, să
îți mulțumească în fiecare zi a vieții lor și pe Dumnezeu să Îl laude în tot
ceasul, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin[1].
luni, 5 februarie 2018
Sunt profesor
Sunt
profesor
Sunt profesor.
M-am născut în primul moment în care
din gura unui copil a ieșit o întrebare.
Am fost foarte mulți oameni în foarte
multe locuri.
sâmbătă, 3 februarie 2018
Nu vă bateți joc de profesori! Constantin Cucoș
Nu vă bateți joc de profesori!
Constantin Cucoș
Unele
„întâmplări” cu conotație morală, petrecute în spațiul școlar (copii abuzați de
educatori, profesori agresați de elevi etc.), readuc în atenție dimensiunea
etică a profesiei didactice și necesitatea decelării și respectării unei
normativități pe măsură. Cum „bruiajul ” deontologic s-a intensificat în
spațiul social și mediatic, era de așteptat ca acesta să influențeze mai intens
și zona educației. Am abordat această problematică de mai multe ori[i]; dorim acum să ne referim la un alt
versant al problematicii și anume la limitele intervenției celeilalte părți a
binomului educator-educat, punând o serie de întrebări, de tipul: ce și cât îi
este îngăduit elevului (și celor care se află în spatele acestuia: părinți,
tutori, instanțe mediatice, comunitare etc.) în relația didactică? Care sunt
avantajele, limitele sau pericolele acestor intervenții? Nu cumva și profesorul
poate fi abuzat? Pe el cine îl apără în fața celor care îi discreditează munca
sau pun presiune pe activitatea ce o desfășoară?
Căci noi (profesorii, educatorii), „dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem ceea ce la cere”, spune Cuviosul Paisie Top 8 sfaturi de la mama Sica (Profesoara Anastasia Popescu) pentru ora de religie
Căci
noi (profesorii, educatorii), „dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem
ceea ce la cere”, spune Cuviosul Paisie
Top 8 sfaturi de la mama Sica
(Profesoara Anastasia Popescu)
pentru ora de religie
1. Pentru
ca o lecție să-și atingă scopul, profesorul să nu intre la clasă fără lecția
bine pregătită, având, pe lângă planul lecției, materialul respectiv: vederi, lecturi
potrivite lecției pe care o predă, de est posibil, diapozitive cu viața
Mântuitorului, hărți necesare ale Locurilor Sfinte. Lecția, pe lângă interesul
dezvoltării intelectuale, trebuie să urmărească și ca educația religioasă să
meargă în același pas cu lecțiile învățate în orele de religie, mai ales prin
punerea în practică a celor învățate.
2. Educatorul,
profesorul de religie trebuie să fie pildă vie pentru elevii ce-l ascultă, ca
și pentru părinți, căci noi (profesorii, educatorii),
„dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem ceea ce la cere”, spune
Cuviosul Paisie. Căci prin acești copii încredințați nouă spre educare,
educăm întreaga societate.
3. Ținuta
să fie decentă, neuitând că noi Îl reprezentăm pe Mântuitorul, propovăduind
cuvântul Lui.
4. De
la începutul anului, clasa nouă trebuie pregătită asupra disciplinei (ce nu pot
cere ei de la noi și ce putem cere noi de la ei) și a deprinderilor religioase.
5. Se
va merge la biserică în grupuri mai mici, iar după terminarea slujbei este bine
a le explica, chiar în sfânta biserică, iconografia și momentele importante din
slujba la care au luat parte.
6. Dacă
în orașul în care avem catedra se găsesc biserici ce au sfinte moaște, este
bine de a le explica elevilor viața sfântului respectiv.
7. De
o mare importanță este pregătirea elevilor de a merge să se împărtășească. Pentru
această sfântă și mare Taină trebuie să vorbim despre Taina Spovedaniei și a
Împărtășaniei; de asemenea, trebuie să la vorbim despre post, rugăciune. Este de
dorit ca, atunci când merge cu elevii la Sfânta Împărtășaniei, și profesorul să
se împărtășească cu ei. Acest exemplu le va întări și mai mult sentimentul că
tot ceea ce noi le cerem lor, facem în primul rând noi.
8. Pentru
a le întări credința, sunt foarte necesare excursiile la mănăstiri. Aceste locașuri
adăpostesc nu numai pe doritorii de a-și închina întreaga viață lui Dumnezeu,
ci adăpostesc familiile domnitorilor, cu averea lor, cronicile, pomelnicele,
odoarele de cult, diferite documente. Pe toate acestea mărturii s-a putut
întemeia adevărata istorie a neamului nostru. Apoi, tot datorită arhivelor, documentelor,
pomelnicelor, adnotărilor de pe marginile cărților de cult, ca și Sinodicolelor,
s-a putut scrie istoria țării și a neamului nostru. Să nu se uite a le spune elevilor
că în tindele mănăstirilor și ale bisericilor au luat ființă primele școli. Tot
pe lângă mănăstiri erau bolnițele – spitalele de azi; și tot în aceste locașuri
au fost primele tiparnițe[1].
Evenimentul anului pentru tinerii ortodocși. Întâlnire internațională la Sibiu pentru „unitate, credință, neam”
Evenimentul anului
pentru tinerii ortodocși. Întâlnire internațională la Sibiu pentru „unitate,
credință, neam”
„Unitate, credință, neam” este motto-ul sub care se vor
întâlni la Sibiu peste 2.500 tineri din țară și din străinătate în perioada 6-9
septembrie 2018 în cadrul Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși
(ITO).
Lansarea proiectului ITO 2018 a avut loc vineri,
de Ziua
Internațională a Tineretului Ortodox, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, și-a
exprimat aprecierea față de eveniment și i-a îndemnat pe tinerii din Eparhie să
se înscrie ca voluntari pentru organizarea manifestării din toamnă.
„Suntem bucuroși și pregătiți să trăim cu
toții această comuniune cu tinerii noștri care sunt viitorul Bisericii și
viitorul neamului”, a spus ierarhul.
Potrivit site-ului oficial ITO 2018, „Întâlnirea are
ca scop crearea unui cadru în care tinerii participanți să se bucure de
experiențe formatoare, să trăiască sentimentul comuniunii cu tineri din alte
regiuni ale țării sau din străinătate, să împărtășească valorile de viață
creștin-ortodoxe și să fie multiplicatori ai mesajului creștin în comunitățile
din care provin”.
IPS Laurențiu a precizat că evenimentul anului
pentru tinerii ortodocși va marca „anul centenarului unității de neam și
credință”. Acest lucru este reflectat atât în sigla ITO 2018, care cuprinde
culorile tricolorului în crucea șaguniană formată din patru tineri, cât și în
motto-ul evenimentului: „Unitate, credință, neam”.
A cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a
Tinerilor Ortodocși (ITO) va reuni în orașul de reședință a Mitropoliei
Ardealului participanți cu vârste între 16-35 ani din România, Republica
Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Germania, Franța, Belgia,
Italia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Elveția, Turcia, India și altele.
Edițiile anterioare ale Întâlnirii
Internaționale a Tinerilor Ortodocși au fost organizate la Baia Mare (2014),
Cluj (2015),
București (2016)
și Iași (2017).
Mai multe informații despre eveniment puteți afla
pe pagina de Facebook a
evenimentului și pe site-ul ito2018.ro.
vineri, 2 februarie 2018
Rugăciune către Dumnezeu pentru creșterea copiilor
Rugăciune către Dumnezeu pentru creșterea copiilor
Doamne și Părinte, Ziditorul și Apărătorul tuturor făpturilor! Îți mulțumesc Ție pentru roadele Tale binecuvântate. Mă rog Ție din toată inima mea: așa cum ai făgăduit să trimiți Duhul Tău Cel Sfânt tuturor celor care Îl vor cere, trimite-L și copiilor acestora (N) – ca să aprindă în ei adevărata frică de Tine Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii – și de Îl vor dobândi se vor învrednici de slava veșnică. Dă-le lor să Te cunoască pe Tine, ferește-i de închinarea la idoli și de învățăturile greșite, fă ca, sporind în credința mântuitoare și în evlavie, Duhul acesta să fie cu ei neîncetat. Dăruiește-le inimă credincioasă, ascultătoare și smerită și înțelepciune, ca odată cu anii vieții să crească în har înainta Ta, Dumnezeule. Sădește în inimile lor dragostea pentru cuvântul Tău dumnezeiesc, ca să-l asculte cu luare-aminte la toate rugăciunile, ca să-i cinstească pe cei bătrâni, ca să fie neprihăniți în purtări, feciorelnici la fire, cinstiți în cuvinte, drepți în fapte, sârguincioși la învățătură, fericiți în împlinirea îndatoririlor lor, înțelepți, blânzi și binevoitori cu oamenii. Ferește-i de ispitele acestei lumi și de ademenirea desfrânării. Nu-i lăsa să cadă în necurăție și în desfrânare, că să nu-i întristeze și pe alții. Fii apărătorul lor în toată primejdia, ca să nu-i atingă moartea năprasnică. Fă ca să nu vedem în ei necinstirea și rușinarea, ci să ne bucurăm de cinstea și bucuria lor și să se învrednicească de ospățul Tău în Împărăția cerurilor și împreună cu toți sfinții să-Ți aducă cinste, slavă și închinăciune prin Hristos Dumnezeul nostru. Amin[1].
Abonați-vă la:
Postări (Atom)











