marți, 20 februarie 2018

Două filme (The Star and Wonder)


Vindecarea orbului din Naștere clasa a VII-a - Exemplu de urmat

     Când vorbește la clasa a VII-a despre vindecarea orbului din naștere, profesorul se poate folosi de următoarele filmulețe:

Pelerinajul la biserici și mănăstiri. Clasa a VIII-a


Alături de ppt. am folosit și următoarea metodă și o fișă din caietul de religie pentru clasa a II-a, semestrul I, ed. Corint.

Fise de colorat cu Iisus Hristos, Praznice, Maica Domnului si Sfinti

 La următoarea adresă http://didacticaortodoxa.blogspot.ro/2018/02/fise-de-colorat-cu-iisus-hristos.html găsim nenumărate icoane pe care le putem colora împreună cu elevii.

Un articol care-i privește și pe ortodocși: Privind la elevii mei, îi văd pe viitorii ex-catolici

Este un articol de pe un site catolic, dar ar trebui citit și de un ortodox, doar în așa fel vom reuși să băgăm la inimă dorințele elevilor.

sâmbătă, 17 februarie 2018

Preotul ca educator - Prof. Univ. Dr. Constatin Cucoș

Preotul ca educator


            Prin tot ceea ce gândește și întreprinde, preotul se constituie într-un model pentru cei din comunitatea pe care o slujește. Adevărata lui menire constă în asistarea spirituală a oamenilor. Cele mai mici gesticulații ale sale sunt urmărite și amendate ca atare.

miercuri, 14 februarie 2018

Teamă în pastorația tinerilor? Preot Prof. Dr. Conf. Univ. Constantin Necula

Teamă în pastorația tinerilor?

Preot Prof. Dr. Conf. Univ. Constantin Necula


Nu pot să nu observ o oarecare agitație, deloc creștină, a tinerilor mei colegi profesori de Religie atunci când le transmiți date cu privire la proiectele catehumenale de genul „Hristos împărtășit copiilor” ori „Alege școala”, de departe cele mai dinamice proiecte generale de pastorație a tineretului în Ortodoxia românească modernă. Se simt amenințați li, uneori, te tratează ca și cu le-ai fura pâinea de la gură, ca și cum scopul primar al Bisericii ar fi să-și deposedeze de autoritate pastorală oamenii care o reprezintă în linia întâi a pastoralei pentru tineret, școala românească.
Vom încerca, pe parcursul mai multor articole, să ne lămurim împreună asupra elementelor de pedagogie pastorală, specială, aplicate de proiectele amintite ca și de altele, similare, aplicate în diferite regiuni ale lumii. Experiențele deloc de ocolit în privința dinamizării dialogului cu tinerii și foarte tinerii creștini. Dar mai întâi vom încerca să lămurim, fie și numai în câteva rânduri, netemeinicia fricii colegiale. De ani de zile una dintre fracturile vieții pastorale urbane, și nu de puține ori chiar rurale, este lipsa de coordonare în acțiunile dintre biserica parohială și școala de pe teritoriul său, desigur nu doar fizic. Prea ocupat, ori poate doar indolent, preotul trece rar pragul școlii, mi-au spus-o la mai toate întâlnirile profesorii de Religie. De cealaltă parte, preoții parohi se plângeau de absenteismul profesorului în preocupările pastorației parohiale ori sufocarea parohului prin tot felul de cerințe, gen spovedit clase la rând în perioada cea mai aglomerată în slujbe și slujiri din timpul celor patru posturi ale anului bisericesc.
Pe teren lucrurile stau așa cum sunt prezentate. De o parte profesorii de Religie, un soi de batalion de șoc, de cealaltă preoțimea, ca și cum așa trebuie să stea lucrurile, cu o vale de plângeri și incongruențe întrei ei, prin mrejele căreia se plimbă nederanjat duhul incompetenței. Am militat mereu pentru soluția unui comitet catehumenal al parohiei în care să fie încadrați, cu responsabilități multiple, acei dintre profesorii școlii cărora le pasă și de sufletul copiilor nu doar de îndeplinirea normei didactice. Cum, cred, este obligatoriu ca fie măcar o dată în lună preotul să străbată, cu ocazii luminoase coridoarele școlii, pentru întâlniri cu tinerii dar și cu profesorii acestora. Nu e vorba de a forța ceva, ci de intrarea în normalitate. Adică în dialog. Adică în părtășie pentru binele copiilor.
Teama de a fi dați afară la fiecare reformă care se anunță prin școală, pe care ne-o reiterează de fiecare dată profesorii re Religie, dovedește fragilitatea statutului lor, lipsa de sprijin real în pastorația pe care o desfășoară în școală. De aceea cred că este potrivit ca fiecare început de an școlar să aducă fiecărui profesor de Religie și o recunoaștere publică, în mijlocul bisericii locale, a acestui statut. Pentru a se înțelege deplin, inclusiv de către factorii decizionali din administrația bisericească, dublul caracter misiologic al profesorului de Religie: profesor și apostol mărturisitor. Mai ales că cea de-a doua dimensiune este cea mai hulită de către grupurile de dialog social, care vor coborârea orei de Religie la nivelul atelierului industrial sau orei de activitate gospodărească de odinioară.
Proiectele „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala” vin să deschidă tocmai această posibilitate. De a dovedi, că în inteligența pastorală specifică, Ortodoxia românească dezvoltă confesionalismul discursului său în acțiuni extra-școlare, cu o pedagogie fundamentală revelațional, în spațiul specific liturgicului și pastoralei catehumenale specifice. Ele sunt posibilități de angrenare a copiilor în acțiuni pe care statutul orei de Religie în programa orei din școala de stat, în mentalitatea absurdă a vremii de acum, nu încap. Pentru că, nu-i așa, alergând prin programă ca să dovedim că suntem materie respectabilă, acordând note, trecând absențe în cataloage, perfectându-ne mereu modelul de predare după metode tot mai moderne, uităm copiii. Intrăm în capcana ideologiei educative și a educației ideologice, transformând ora de Religie în încă o oră de orar. De cele mai multe ori în plus. Colaborarea cu preotul paroh, programa eliberată de structuri inutile, subiectele plăcute și abordările de toți copii comunității, manualele coerente și ghidurile lor, mută libertatea de a în dialog cu pruncii în biserică, prin pârghiile acestor proiecte. Comunicarea desăvârșindu-se în comunicare. Ori asta nu înseamnă părăsirea catedrei, ci prelungirea ei, întoarcerea ei în fundamentul dintâi: miezul ei „catedralic”.
E un efort în plus. Este clar. Presupune renunțarea la unele din după-amiezele noastre. Mai ales cele duminicale. Renunțarea la unele din tonalitățile didacticiste prin care ne-am alineat (și alienat, deopotrivă). Cultura creștină oferită prin biserică, în libertate de asumare, vor fi, în timp, cele mai clare biruințe împotriva secularizării de care suferim.
Se vor naște zâmbete pe chipurile unora dintre colegi, preoți ori profesori, vor reacționa ciudat directorii de școală ori vreo personalitate din Inspectorat? Mai bine. Pentru că aceasta va dovedi că lovim în insalubra mentalitate a idei că Religia e materie de mâna a doua, e cenușăreasă acceptată la masa bogaților realiști ori umaniști. Fără frică, trebuie muncit mai mult cu noi și mentalitățile noastre. Exact statura de excepție pe care o cere predarea Religie, inclusiv în orele propuse prin proiectele amintite, sunt sămânța ce cutremură de teamă pe ceilalți. Ei știu bine că acela care ascultă durerea unui copil și contribuie la dezvoltarea staturii sale morale este autoritatea care nu poate fi smulsă din peisajul școli normale.
Vom continua cu amănuntele legate de cele două proiecte, așa cum se derulează ele practic. Primul și cel mai de preț amănunt de reținut este acela că aceste proiecte cer reașezarea preotului în dialog cu profesorul de Religie și cu părinții copiilor. Fără confundare de locuri. Sistematic. Fără ifose. Al doilea, important și el, că aceste proiecte nu înlocuiesc, nici de departe, ora de Religie, ci o continuă în firescul ei extra-curricular, de care toate celelalte materii beneficiază. Nu este nevoie să ne complexăm cu frici inutile atunci când ne dezvolătm proiectele pastorale. Să păstrăm frica pentru lucrurile pe care nu le înnobilăm, nu le împlinim după voia lui Dumnezeu. Vom reveni așadar[1].



[1] Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, „Teamă în pastorația tinerilor?” în Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Perspective catehumenale, tradiției și contextualizare pastorală – studii catehumenale și cateheze pentru ziua de azi - , ed. Techno Media, Sibiu, 2013, pp. 282-284.

marți, 6 februarie 2018

Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou pentru naștere de copii


Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou
 pentru naștere de prunci

Bucurie de necuprins în cuvinte ai adus mamelor care și-au pus nădejdea întru tine, dumnezeiescule Efrem, căci iată, cele care erau socotite neroditoare acum își poartă copiii pe brațe. Pentru aceea și noi îndreptăm spre tine rugăciunile noastre, cerându-ți să ne cureți de toată întinăciunea păcatului și de relele învoiri sufletești, ca întru bună așezare sufletească să ne învrednicim de rodnicia cea binecuvântată. Însuți pogoară asupra noastră darul cel mare al nașterii de prunci și învrednicește-ne ca întru cei care vor veni la viață în sânul familiei noastre să se preamărească chipul Fiului lui Dumnezeu. Și fă ca încă din această viață să dobândească ei harul Duhului Sfânt, întru care să crească și să sporească în dragostea cea dumnezeiască.

Rugăciunea părinților către sfântul Efrem, pentru copii lor

Rugăciunea părinților către sfântul Efrem, pentru copii lor

Sfinte Efrem, ocrotitorule al părinților binecredincioși și al copiilor lor, auzi rugăciunea noastră și sârguiește-te să ne vii în ajutor. Ne rugăm ție, sfinte, pentru copiii noștri (N). Ocrotește-i prin rugăciunile tale, fii lor povățuitor pe calea adevărului și ferește-i de toată ispita și necazul. Fii lor călăuză pe marea cea învolburată a vieții acesteia. Ferește-i, cu rugăciunile tale, de patimile trupești și de ispitirile de tot felul. Fii lor dascăl înțelept, învățându-i să aleagă cele bune și să se ferească de cele rele. Roagă-te pentru ei Iubitorului de oameni Dumnezeu, să le dăruiască sănătate sufletească și trupească și minte luminată. Tu, cel ce te-ai arătat fetiței pe care ai îndemnat-o să se spovedească, îndeamnă-i și pe copiii noștri să meargă pe calea spovedaniei. Tu ne-ai învățat că Sfânta Împărtășanie este cel mai mare ajutor pentru copii, pentru aceea ajută-i pe aceștia să trăiască o viață curată, pentru a primi fără osândă Sfintele Taine.
Nu rugăm ție, Sfinte Efrem, pentru toți copiii credincioși, pentru duhovnicii și părinții lor. Ferește-i de prieteniile pierzătoare de suflet, ferește-i de uneltirile celui viclean. Ajută-i, sfinte, să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu și să fie pilde de credință și evlavie pentru cei din jurul lor. Ca, lucrând cele de folos și simțind ocrotirea ta, să îți mulțumească în fiecare zi a vieții lor și pe Dumnezeu să Îl laude în tot ceasul, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin[1].



[1] Rugăciuni pentru familie, ed. Sophia, București, f.a., pp. 93-95.

luni, 5 februarie 2018

Sunt profesor

Sunt profesor


Sunt profesor.
M-am născut în primul moment în care din gura unui copil a ieșit o întrebare.
Am fost foarte mulți oameni în foarte multe locuri.

sâmbătă, 3 februarie 2018

Nu vă bateți joc de profesori! Constantin Cucoș

Nu vă bateți joc de profesori!


Constantin Cucoș
Unele „întâmplări” cu conotație morală, petrecute în spațiul școlar (copii abuzați de educatori, profesori agresați de elevi etc.), readuc în atenție dimensiunea etică a profesiei didactice și necesitatea decelării și respectării unei normativități pe măsură. Cum „bruiajul ” deontologic s-a intensificat în spațiul social și mediatic, era de așteptat ca acesta să influențeze mai intens și zona educației. Am abordat această problematică de mai multe ori[i]; dorim acum să ne referim la un alt versant al problematicii și anume la limitele intervenției celeilalte părți a binomului educator-educat, punând o serie de întrebări, de tipul: ce și cât îi este îngăduit elevului (și celor care se află în spatele acestuia: părinți, tutori, instanțe mediatice, comunitare etc.) în relația didactică? Care sunt avantajele, limitele sau pericolele acestor intervenții? Nu cumva și profesorul poate fi abuzat? Pe el cine îl apără în fața celor care îi discreditează munca sau pun presiune pe activitatea ce o desfășoară?

Căci noi (profesorii, educatorii), „dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem ceea ce la cere”, spune Cuviosul Paisie Top 8 sfaturi de la mama Sica (Profesoara Anastasia Popescu) pentru ora de religie

Căci noi (profesorii, educatorii), „dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem ceea ce la cere”, spune Cuviosul Paisie



Top 8 sfaturi de la mama Sica (Profesoara Anastasia Popescu)
pentru ora de religie

1.      Pentru ca o lecție să-și atingă scopul, profesorul să nu intre la clasă fără lecția bine pregătită, având, pe lângă planul lecției, materialul respectiv: vederi, lecturi potrivite lecției pe care o predă, de est posibil, diapozitive cu viața Mântuitorului, hărți necesare ale Locurilor Sfinte. Lecția, pe lângă interesul dezvoltării intelectuale, trebuie să urmărească și ca educația religioasă să meargă în același pas cu lecțiile învățate în orele de religie, mai ales prin punerea în practică a celor învățate.
2.      Educatorul, profesorul de religie trebuie să fie pildă vie pentru elevii ce-l ascultă, ca și pentru părinți, căci noi (profesorii, educatorii), „dăm sfaturi, cerem de la copii, dar noi nu facem ceea ce la cere”, spune Cuviosul Paisie. Căci prin acești copii încredințați nouă spre educare, educăm întreaga societate.
3.      Ținuta să fie decentă, neuitând că noi Îl reprezentăm pe Mântuitorul, propovăduind cuvântul Lui.
4.      De la începutul anului, clasa nouă trebuie pregătită asupra disciplinei (ce nu pot cere ei de la noi și ce putem cere noi de la ei) și a deprinderilor religioase.
5.      Se va merge la biserică în grupuri mai mici, iar după terminarea slujbei este bine a le explica, chiar în sfânta biserică, iconografia și momentele importante din slujba la care au luat parte.
6.      Dacă în orașul în care avem catedra se găsesc biserici ce au sfinte moaște, este bine de a le explica elevilor viața sfântului respectiv.
7.      De o mare importanță este pregătirea elevilor de a merge să se împărtășească. Pentru această sfântă și mare Taină trebuie să vorbim despre Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei; de asemenea, trebuie să la vorbim despre post, rugăciune. Este de dorit ca, atunci când merge cu elevii la Sfânta Împărtășaniei, și profesorul să se împărtășească cu ei. Acest exemplu le va întări și mai mult sentimentul că tot ceea ce noi le cerem lor, facem în primul rând noi.
8.      Pentru a le întări credința, sunt foarte necesare excursiile la mănăstiri. Aceste locașuri adăpostesc nu numai pe doritorii de a-și închina întreaga viață lui Dumnezeu, ci adăpostesc familiile domnitorilor, cu averea lor, cronicile, pomelnicele, odoarele de cult, diferite documente. Pe toate acestea mărturii s-a putut întemeia adevărata istorie a neamului nostru. Apoi, tot datorită arhivelor, documentelor, pomelnicelor, adnotărilor de pe marginile cărților de cult, ca și Sinodicolelor, s-a putut scrie istoria țării și a neamului nostru. Să nu se uite a le spune elevilor că în tindele mănăstirilor și ale bisericilor au luat ființă primele școli. Tot pe lângă mănăstiri erau bolnițele – spitalele de azi; și tot în aceste locașuri au fost primele tiparnițe[1].



[1] Mama Sica, Cum să-i învățăm pe copii Religia, ed. Anastasia, f.l., 1995, pp. 233-234.

Evenimentul anului pentru tinerii ortodocși. Întâlnire internațională la Sibiu pentru „unitate, credință, neam”

Evenimentul anului pentru tinerii ortodocși. Întâlnire internațională la Sibiu pentru „unitate, credință, neam”


„Unitate, credință, neam” este motto-ul sub care se vor întâlni la Sibiu peste 2.500 tineri din țară și din străinătate în perioada 6-9 septembrie 2018 în cadrul Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO).
Lansarea proiectului ITO 2018 a avut loc vineri, de Ziua Internațională a Tineretului Ortodox, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, și-a exprimat aprecierea față de eveniment și i-a îndemnat pe tinerii din Eparhie să se înscrie ca voluntari pentru organizarea manifestării din toamnă.
„Suntem bucuroși și pregătiți să trăim cu toții această comuniune cu tinerii noștri care sunt viitorul Bisericii și viitorul neamului”, a spus ierarhul.
Potrivit site-ului oficial ITO 2018, „Întâlnirea are ca scop crearea unui cadru în care tinerii participanți să se bucure de experiențe formatoare, să trăiască sentimentul comuniunii cu tineri din alte regiuni ale țării sau din străinătate, să împărtășească valorile de viață creștin-ortodoxe și să fie multiplicatori ai mesajului creștin în comunitățile din care provin”.
IPS Laurențiu a precizat că evenimentul anului pentru tinerii ortodocși va marca „anul centenarului unității de neam și credință”. Acest lucru este reflectat atât în sigla ITO 2018, care cuprinde culorile tricolorului în crucea șaguniană formată din patru tineri, cât și în motto-ul evenimentului: „Unitate, credință, neam”.
A cincea ediție a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO) va reuni în orașul de reședință a Mitropoliei Ardealului participanți cu vârste între 16-35 ani din România, Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Germania, Franța, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Elveția, Turcia, India și altele.
Edițiile anterioare ale Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși au fost organizate la Baia Mare (2014), Cluj (2015), București (2016) și Iași (2017).
Mai multe informații despre eveniment puteți afla pe pagina de Facebook a evenimentului și pe site-ul ito2018.ro.


vineri, 2 februarie 2018

Rugăciune către Dumnezeu pentru creșterea copiilor

Rugăciune către Dumnezeu pentru creșterea copiilor

Doamne și Părinte, Ziditorul și Apărătorul tuturor făpturilor! Îți mulțumesc Ție pentru roadele Tale binecuvântate. Mă rog Ție din toată inima mea: așa cum ai făgăduit să trimiți Duhul Tău Cel Sfânt tuturor celor care Îl vor cere, trimite-L și copiilor acestora (N) – ca să aprindă în ei adevărata frică de Tine Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii – și de Îl vor dobândi se vor învrednici de slava veșnică. Dă-le lor să Te cunoască pe Tine, ferește-i de închinarea la idoli și de învățăturile greșite, fă ca, sporind în credința mântuitoare și în evlavie, Duhul acesta să fie cu ei neîncetat. Dăruiește-le inimă credincioasă, ascultătoare și smerită și înțelepciune, ca odată cu anii vieții să crească în har înainta Ta, Dumnezeule. Sădește în inimile lor dragostea pentru cuvântul Tău dumnezeiesc, ca să-l asculte cu luare-aminte la toate rugăciunile, ca să-i cinstească pe cei bătrâni, ca să fie neprihăniți în purtări, feciorelnici la fire, cinstiți în cuvinte, drepți în fapte, sârguincioși la învățătură, fericiți în împlinirea îndatoririlor lor, înțelepți, blânzi și binevoitori cu oamenii. Ferește-i de ispitele acestei lumi și de ademenirea desfrânării. Nu-i lăsa să cadă în necurăție și în desfrânare, că să nu-i întristeze și pe alții. Fii apărătorul lor în toată primejdia, ca să nu-i atingă moartea năprasnică. Fă ca să nu vedem în ei necinstirea și rușinarea, ci să ne bucurăm de cinstea și bucuria lor și să se învrednicească de ospățul Tău în Împărăția cerurilor și împreună cu toți sfinții să-Ți aducă cinste, slavă și închinăciune prin Hristos Dumnezeul nostru. Amin[1].



[1] Rugăciuni pentru familie, ed. Sophia, București, f.a., pp. 70-72.

Faceți căutări pe acest blog