Educația sufletului: De ce ora de
Religie și mersul la biserică sunt
repere, nu poveri
Nimeni
nu spune că este greșit ca un elev de la muzică să meargă la concert, unul de
la biologie la muzeul de științe sau unul de la sport să participe la
competiții. În același fel, este firesc ca disciplina Religie să îi
familiarizeze pe elevi și cu spațiul liturgic, atunci când acest lucru este
propus în context educațional și cu respectarea libertății de conștiință.
P.S.
Dar se pare că doar ce ține de religie deranjează. Paradoxul este că nu ni se
pare prea mult să petrecem ore întregi la cumpărături, în fața televizorului,
pe telefon sau dormind până târziu. Pentru toate acestea găsim timp. Dar când
vine vorba de o oră petrecută în biserică, de rugăciune sau de întâlnirea cu
Dumnezeu, dintr-o dată ni se pare că este prea mult.
Problema
nu este lipsa timpului, ci lipsa priorităților. Întotdeauna ne facem timp
pentru ceea ce considerăm cu adevărat important.
Dacă
credem că educația unui copil înseamnă doar informație și nu și formarea
sufletului, atunci am redus omul la o simplă minte. Dar omul are și conștiință,
și suflet, și nevoie de Dumnezeu.
Mersul
la biserică nu este o povară, ci o întâlnire cu Dumnezeu, cu comunitatea și cu
propriul suflet. Iar un copil care învață să-și facă timp și pentru Dumnezeu nu
pierde o oră din viață, ci câștigă un reper pentru întreaga viață.
