vineri, 10 februarie 2017

Materia folosită la sfintele slujbe - Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

Materia folosită la sfintele slujbe


Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

I.            Pregătirea aperceptivă
            Așa precum păcatul a cuprins întreaga ființă a omului, tot astfel și opera răscumpărătoare a Domnului aduce deopotrivă sfințenia sufletului și a trupului. În felul acesta, pe lângă actele de pietate cu caracter duhovnicesc, precum rugăciunea, postul, pocăința, etc, este folosită în cadrul slujbelor bisericești și o anumită materie, care prin lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânta asupra ei transmite harul mântuitor asupra întregii noastre ființe, spre desăvârșirea deopotrivă a trupului și a sufletului.

sâmbătă, 4 februarie 2017

Metoda - Jocul de rol

Jocul de rol


Definiție: Jocul de rol reprezintă o metodă prin care se urmărește formarea comportamentului elevilor pe baza unor acțiuni simulate, prin implicarea elevilor în activități sociale de grup, cu roluri și interacțiuni delimitate.

Etape în utilizarea metodei
1.      Organizarea jocului: identificarea situației care urmează să fie simulată, prezentarea scenariului, stabilirea de comun acord cu elevii a participanților și a rolurilor acestora.
2.      Pregătirea și desfășurarea jocului: distribuirea de fișe cu textul fiecărui rol și cu indicații asupra interpretării acestuia, crearea unei atmosfere educative favorabilă învățării prin jocul de rol la religie, interpretarea rolurilor.
3.      Evaluarea activității: analiza prin discuții frontale și individuale a modului de desfășurare a jocului de rol, prezentarea de către profesor a aspectelor reușit și a celor perfectibile, utile și în perspectiva unor viitoare activități similare.

Aspecte legate de utilizarea metodei
·         În lucrările de pedagogie (M. Ionescu și I. Radu, 2001, p. 156) sunt delimitate două categorii de joc de rol: jocuri de rol cu caracter general (jocurile de competiție, jocurile de arbitraj, jocurile de decizie, jocurile de reprezentare a structurilor) și jocurile de rol cu caracter specific (jocul de-a ghidul și vizitatorii, jocul de negociere, jocul de-a profesorul și elevii).
·         Utilizarea jocului de rol poate să contribuie la atingerea finalităților educației religioase prin: formarea și modelarea caracterului uman în urma simulării interacțiunii umane, dezvoltarea capacității de empatie, formarea capacității de activitate în grup etc.
·         Este contraindicată distribuirea elevilor într-un anumit joc sau rol pentru care aceștia nu-și exprimă disponibilitatea.
·         Elevii pot fi puși și în situația de a crea singuri textul pe care îl interpretează[1].


[1] Dorin Opriș, Monica Opriș, Metode active de predare-învățare, ed. Sf. Mina, Iași, 2008, pp. 110-111.

Metoda K-W-L (Know – Want to know – Learned) (Știu – Vreau să știu - Am învățat)

Metoda K-W-L (Know – Want to know – Learned)
(Știu – Vreau să știu - Am învățat)


            Definiție: K-W-L este metoda utilizată în vederea valorificării cunoștințelor și experiențelor anterioare ale elevilor, în vederea optimizării învățării.
Etape în utilizarea metodei
1.      Profesorul anunță tema care urmează să fie supusă dezbaterii, iar apoi realizează pe
tablă un tabel în care va nota: ceea ce știu deja elevii, ceea ce doresc să știe, iar la sfârșitul activității, ceea ce au învățat despre subiectul aflat în discuție.
Știu/cred că știu
Vreau să știu
Am învățat



2.      Elevii notează pe o fișă, individual sau în perechi, ideile pe care le cunosc referitor
la tema propusă, precum și ceea ce doresc să știe.
3.      Ideile notate pe fișe de către elei vor fi discutate cu întreaga clasă, iar cele care sunt
acceptate de către întreg colectivul sunt scrise în tabel.
4.      Neclaritățile/ așteptările elevilor, identificate pe baza discuțiilor, vor fi scrise în co-
loana a doua a tabelului.
5.      Se realizează transmiterea cunoștințelor/ se analizează materialele complementare
(casete video, articole din ziar etc.) în vederea clarificării problemelor necunoscute sau neînțelese de elevi,
6.      Elementele noi, desprinse în urma discuțiilor, vor fi trecute în coloana a treia.
Această etapă presupune comunicarea noilor cunoștințe, dar și compararea acestora u noțiunile studiate anterior și cu expectanțele elevilor, exprimate în primele două coloane. Pot fi puse următoarele întrebări: Care sunt noile cunoștințe dobândite? Cum răspund acestea la întrebările inițiale? Care întrebări au rămas fără răspuns? Există răspunsuri pentru care nu am formulat întrebări? Ce ați dori să aflați în plus despre acest subiect?
Aspecte legate de utilizarea metodei
Este important ca fiecare elev să aibă posibilitatea de a-și expune punctul de vedere, pe parcursul discuțiilor.
În măsura în care anumite întrebări ele elevilor nu-și găsesc răspuns pe parcursul activității, profesorul va reveni în activitățile (orele) următoare la fiecare dintre acestea.
Este necesar să se realizeze o cât mai bună legătură între ceea ce elevii cunosc deja din lecțiile anterioare, ceea ce-și doresc să cunoască și nivelul de cunoaștere atins de ei la finalul lecției[1].


[1] Dorin Opriș, Monica Opriș, Metode active de predare-învățare, ed. Sf. Mina, Iași, 2008, pp. 112-113.

Metoda „Prinde-Răspunde-Întreabă-Aruncă”

Metoda „Prinde-Răspunde-Întreabă-Aruncă”


Organizați-vă pe echipe. Aveți nevoie de o minge elastică, de mici dimensiuni. Un elev adresează o întrebare din lecția studiată și aruncă mingea spre un alt coleg. Acesta o prinde, răspunde, formulează o altă întrebare și apoi aruncă mingea către un alt coleg. Dacă răspunsul nu este corect, se aruncă mingea altcuiva.

Proscomidia. Atunci când se studia în clasa a IV-a.

Proscomidia


            Rânduiala Proscomidiei se săvârșește de către preot dimineața, înainte de începutul Sfintei Liturghii, în partea stângă a Sfântului Altar, pe o măsuță sau într-o nișă, în perete, care se numește proscomidiar.
         

   Rugându-se preotul ia prima prescură și, folosindu-se de copie, care este un cuțit în formă de lance, scoate pecetea sau pătratul cu cruce și cu însemnele IS, HS, NI, KA și îl așază pe o farfurie din metal care se numește disc.
            Pătratul de pâine cu pecetea poartă numele de agneț și îl reprezintă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
            Din celelalte prescuri, preotul scoate miridele, care sunt părticele de pâine în formă de triunghi.
            Mirida pe care o așază în dreapta agnețului o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria, mama Domnului nostru Iisus Hristos.
            Pentru pomenirea sfinților care trăiesc veșnic împreună cu Dumnezeu în împărăția Sa, preotul scoate nouă miride, care amintesc cele nouă cete îngerești, și le așază în stânga agnețului.
            Imediat sub agneț, preotul scoate alte trei miride prin care pomenște pe episcopul locului, pe conducătorii țării și pe ctitorii și binefăcătorii acelei biserici.
            Mai jos, în două grămăjoare, preotul scoate miride pentru vii și pentru morți. Acum preotul pomenește toate numele de pe pomelnicele pe care le-au adus credincioșii și pentru fiecare în parte scoate câte o miridă, rugându-se pentru sănătatea, ajutorul, iertarea păcatelor și mântuirea lor.
            Vinul, amestecat cu puțină apă, este turnat de către preot în potir, care este un pahar metalic cu picior.
            Apoi preotul acoperă discut cu un acoperământ mic și potirul cu un alt acoperământ mic, iar apoi le acoperă pe amândouă cu un acoperământ mai mare, lăsându-le la proscomidiar până mai târziu, când le duce pe masa Sfântului Altar, la momentul potrivit din timpul Sfintei Liturghii.
            Felul cum este dispusă pâinea pe sfântul disc reprezintă chipul întregii Biserici, Trupul lui Hristos. Astfel, aproape de Hristos se află Sfânta Fecioară Maria și toți sfinții, împreună cu toți credincioșii vii și morți care acum, în cadrul Sfintei Liturghii, se întâlnesc în rugăciune și în comuniune unii cu alții. Așadar, acolo unde este Hristos prezent este prezent și Trupul Său, care este Biserica.
            Pâinea și vinul folosite la Proscomidie sunt și ele chip al Bisericii. Pentru că pâinea este făcută din faină provenită din multe boabe de grâu adunate laolaltă, iar vinul, din multe boabe de struguri.
            Întrebări:
1.      Ce este Proscomidia, când se săvârșește și în ce loc?
2.      Ce sunt discul și copia și la ce se folosesc ele?
3.      Ce este și pe cine reprezintă agnețul?
4.      Ce sunt miridele? Explicați pe cine reprezintă mirida din partea dreaptă a agnețului, cele din partea strângă și cele de sub acesta?
5.      Care pâine de pe disc se va preface în Trupul lui Hristos în timpul Sfintei Liturghii, folosindu-se apoi pentru împărtășirea preoților și a credincioșilor?
6.      Ce este potirul și l a ce este el folosit?
7.      Ce face preotul cu cinstitele daruri după ce se termină Proscomidia?
8.      Explicați în ce fel pâinea și vinul de la Proscomidie sunt simbolul întregii Biserici[1].

Pentru o explicare detaliată urmăriți aceste linkuri:




[1] Preot Dr. Ioan Sauca, Manual de Religie, clasa a IV-a, ed. Didactică și pedagogică, R.A., București, 1996, pp. 97-98.

Faceți căutări pe acest blog