Dragi elevi

Dragi elevi, deschideți-vă sufletele spre cunoaștere!

Dragi elevi,

Deschideți pământul roditor al sufletelor voastre pentru a primi semințele cunoașterii pe care profesorii le sădesc, zi de zi, cu răbdare și dăruire. Îngrijiți aceste semințe, lăsați-le să prindă rădăcini și să rodească, pentru că roadele lor vă vor însoți întreaga viață.

Priviți fiecare disciplină școlară ca pe o floare care ascunde în ea nectarul înțelepciunii. Asemenea albinelor care culeg nectarul din flori diferite, căutați să adunați ceva folositor din fiecare materie pe care o studiați.

Nu vă lăsați descurajați de cei care vă spun că anumite discipline nu au niciun rost, că nu vă vor folosi niciodată sau că nu au legătură cu liceul ori profesia pe care o veți alege. Cunoașterea nu se măsoară numai prin folosul ei imediat. Uneori, ceea ce învățăm astăzi își descoperă adevărata valoare abia peste ani.

Poate că nu veți fi cu toții foarte buni la matematică, dar aceasta vă învață să gândiți logic, să aveți răbdare și să căutați soluții. Literatura vă deschide porțile către alte lumi, vă îmbogățește vocabularul și vă ajută să înțelegeți mai bine oamenii. Biologia vă descoperă minunata alcătuire a vieții și vă învață să vă îngrijiți sănătatea. Istoria vă ajută să înțelegeți trecutul și să priviți cu mai mult discernământ prezentul. Fizica și chimia vă dezvăluie tainele lumii înconjurătoare, iar muzica și artele vă cultivă sensibilitatea și frumusețea sufletească.

La rândul ei, Religia vă invită să descoperiți sensul vieții, să vă apropiați de Dumnezeu și să înțelegeți că adevărata valoare a omului nu stă numai în ceea ce știe, ci și în ceea ce este și în binele pe care îl săvârșește.

Fiecare disciplină are frumusețea și rostul ei. Nu trebuie să fiți cei mai buni la toate, dar este important să vă străduiți, să fiți curioși și să nu încetați niciodată să învățați.

Dragi elevi, prețuiți-vă profesorii!

În spatele fiecărei lecții se află un om. Un om care a învățat, care a muncit și care, dincolo de manuale, planificări și cataloage, încearcă să vă dăruiască o parte din ceea ce știe și din ceea ce este.

Respectați-i, ascultați-i și căutați să descoperiți ceea ce este bun în fiecare dintre ei. Nu îi priviți numai prin prisma unei note, a unei observații sau a unei zile în care poate nu au avut răbdarea pe care v-ați fi dorit-o.

Și profesorii sunt oameni. Au familii, bucurii, griji și suferințe. Poate că, într-o zi, unul dintre ei intră în clasă purtând în suflet durerea unei pierderi. Poate că un altul are acasă un părinte bolnav, un copil care îl așteaptă sau o problemă despre care nimeni nu știe nimic.

Aceasta nu înseamnă că profesorii nu pot greși și nici că o nedreptate trebuie trecută sub tăcere. Înseamnă doar că, înainte de a judeca un om, este bine să ne amintim că nu îi cunoaștem întotdeauna povara sufletească.

Așa cum voi aveți nevoie de înțelegere, și profesorii au nevoie de ea. Așa cum voi doriți să fiți respectați, și ei își doresc același lucru. Respectul, bunătatea și încrederea trebuie să existe de ambele părți.

Un profesor adevărat nu se mulțumește să transmită informații. El încearcă să formeze oameni. Iar uneori, peste ani, nu vă veți mai aminti toate formulele, definițiile sau datele învățate, dar vă veți aminti cu siguranță de profesorul care v-a încurajat atunci când nu mai aveați încredere în voi.

Din perspectivă creștină, a educa înseamnă și a sluji aproapelui. Atunci când un profesor își împlinește chemarea cu iubire, răbdare și responsabilitate, lucrarea sa poate deveni o mărturie a iubirii lui Hristos față de oameni.

Iubiți elevi, școala este mai mult decât o clădire!

Este o comunitate de oameni care învață, cresc, se sprijină și, uneori, trec împreună prin încercări.

Sfântul Apostol Pavel ne amintește:

„Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Corinteni 12, 26)

Aceste cuvinte se referă la unitatea mădularelor Trupului lui Hristos, care este Biserica, dar ne oferă și o învățătură prețioasă despre solidaritatea dintre oameni.

Și în școală ar trebui să existe această grijă a unuia față de celălalt. Când un elev suferă, să nu rămână singur cu durerea lui. Când un profesor trece printr-o încercare, să găsească înțelegere. Când unul dintre voi reușește ceva frumos, bucuria lui să devină și bucuria celorlalți.

Nu vă batjocoriți colegii pentru că învață mai greu, pentru că sunt timizi, pentru că provin din familii modeste sau pentru că sunt diferiți de voi. Nu îl umiliți pe cel care greșește și nu îl abandonați pe cel care are nevoie de ajutor.

Fiți acei oameni lângă care ceilalți se simt respectați, acceptați și încurajați.

Porniți cu încredere pe drumul care vă așteaptă!

Nu vă temeți de dificultăți. Vor exista lecții pe care nu le veți înțelege din prima, examene care vă vor pune la încercare, zile în care veți obosi și momente în care poate veți avea impresia că nu sunteți suficient de buni.

Dar nu uitați că valoarea voastră nu se reduce la o notă din catalog. O notă poate arăta cât ați reușit să învățați la un anumit moment, dar nu poate măsura bunătatea, demnitatea, credința și întregul potențial al unui om.

Bucurați-vă de anii copilăriei și ai tinereții! Faceți-vă prieteni adevărați, nu doar prieteni adunați pe rețelele sociale. Învățați să vă ascultați, să vă iertați, să vă ajutați și să vă bucurați sincer unii pentru ceilalți.

Nu lăsați ecranele să vă răpească frumusețea întâlnirilor adevărate. Vorbiți între voi, jucați-vă, citiți, descoperiți lumea și adunați amintiri care, peste ani, vă vor aduce zâmbetul pe buze.

Faceți din școală a doua voastră familie, un loc în care să veniți nu numai pentru a acumula cunoștințe, ci și pentru a crește sufletește.

Și, mai presus de toate, nu Îl uitați pe Hristos!

Aduceți-L în viața voastră prin rugăciune, prin adevăr, prin respectul față de părinți și profesori, prin bunătatea arătată colegilor și prin fiecare faptă bună.

Nu trebuie să faceți lucruri extraordinare pentru a fi aproape de Dumnezeu. Uneori, un cuvânt frumos, un ajutor oferit unui coleg, o iertare sinceră sau o lecție învățată cu responsabilitate pot deveni începutul unei lucrări sufletești de mare preț.

Dragi elevi,

Vă doresc să aveți curajul de a pune întrebări, smerenia de a recunoaște atunci când nu știți, răbdarea de a învăța și înțelepciunea de a folosi spre bine ceea ce ați dobândit.

Mă rog ca Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, putere și bucurie, iar Duhul Sfânt să vă lumineze mintea și inima, pentru a primi și înțelege toate învățăturile folositoare.

Să nu uitați niciodată că fiecare dintre voi este prețios înaintea lui Dumnezeu, că fiecare poartă daruri care așteaptă să fie descoperite și că fiecare poate aduce în această lume mai multă lumină.

Dumnezeu vă iubește! Aveți încredere în darurile pe care le-a așezat în voi și străduiți-vă să le înmulțiți!