Sunt profesor John W. Schlatter

 

Sunt profesor

John W. Schlatter

 

M-am născut în clipa în care, pentru prima dată, o întrebare a țâșnit de pe buzele unui copil.

Am fost multe persoane, în multe locuri.

Eu sunt Socrate, care îi provoacă pe tinerii Atenei să descopere idei noi prin puterea întrebărilor.

Eu sunt Anne Sullivan, care a deschis tainele universului în palma întinsă a lui Helen Keller.

Eu sunt Esop și Hans Christian Andersen, care au descoperit adevărul prin nenumărate povești.

Eu sunt Marva Collins, luptând pentru dreptul fiecărui copil la educație.

Numele celor care au practicat această profesie răsună asemenea unei galerii de onoare a omenirii: Booker T. Washington, Buddha, Confucius, Ralph Waldo Emerson, Leo Buscaglia, Moise și Iisus Hristos.

Dar sunt și aceia ale căror nume și chipuri au fost demult uitate, însă ale căror lecții și caracter trăiesc mai departe în realizările elevilor lor.

Am plâns de bucurie la nunțile foștilor mei elevi. Am râs cu inima plină de fericire la nașterea copiilor lor. Și am stat cu capul plecat, în durere și nedumerire, lângă morminte săpate prea devreme pentru vieți mult prea tinere.

De-a lungul unei singure zile sunt chemat să fiu actor, prieten, asistent medical și medic, antrenor, căutător de obiecte pierdute, împrumutător de bani, șofer, psiholog, părinte de rezervă, vânzător, diplomat și păstrător al speranței.

Dincolo de hărți, grafice, formule, verbe, povești și cărți, în realitate nu am avut niciodată doar cunoștințe de predat. Elevii mei au de învățat, înainte de toate, să se descopere pe ei înșiși. Și știu că este nevoie de întreaga lume pentru ca un om să afle cine este cu adevărat.

Sunt un paradox. Vorbesc cel mai puternic atunci când ascult cel mai mult. Cele mai mari daruri ale mele sunt cele pe care le primesc cu recunoștință de la elevii mei.

Bogăția materială nu este unul dintre scopurile mele. Eu sunt un căutător neobosit de comori, mereu în căutarea unor noi ocazii prin care elevii mei să-și pună în valoare talanții și să descopere darurile care, uneori, zac ascunse sub povara neîncrederii în sine.

Sunt unul dintre cei mai privilegiați oameni care muncesc.

Un medic are bucuria de a aduce o viață pe lume într-o singură clipă minunată.

Eu am privilegiul de a vedea acea viață renăscând în fiecare zi prin întrebări noi, idei noi și prietenii noi.

Un arhitect știe că, dacă își construiește cu grijă opera, aceasta poate dăinui secole.

Un profesor știe că, dacă zidește cu iubire și adevăr, ceea ce construiește va dăinui pentru totdeauna.

Sunt un luptător. În fiecare zi duc o bătălie împotriva presiunii grupului, a negativismului, a fricii, a conformismului, a prejudecăților, a ignoranței și a nepăsării.

Dar nu lupt singur.

Am aliați puternici: Inteligența, Curiozitatea, Sprijinul părinților, Individualitatea, Creativitatea, Credința, Iubirea și Bucuria. Toți vin în ajutorul meu cu o putere de neînfrânt.

Și cui îi datorez această viață minunată pe care am privilegiul să o trăiesc?

Vouă, părinților și întregii societăți.

Pentru că mi-ați făcut cea mai mare onoare pe care o poate primi un om: mi-ați încredințat cea mai de preț contribuție a voastră la veșnicie — copiii voștri.

De aceea, am un trecut bogat în amintiri.

Am un prezent plin de provocări, aventură și bucurie, pentru că îmi este îngăduit să-mi petrec fiecare zi alături de viitor.

Sunt profesor... și-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, în fiecare zi.

Hristos nu ne condamnă, ci ne cheamă la schimbare

 

Hristos nu ne condamnă, ci ne cheamă la schimbare

 

De ce îi deranjează pe unii religia? Pentru că Hristos este incomod. El nu vine să ne confirme patimile și păcatele, ci să ne cheme la schimbare. Hristos ne scoate din confortul egoismului și ne exorcizează de demonii lăuntrici ai urii, mândriei, desfrânării, lăcomiei, minciunii și răutății. El ne cere să ne lepădăm de omul cel vechi și să devenim oameni noi.

Hristos nu îngrădește libertatea, ci o eliberează. Libertatea adevărată nu înseamnă să faci orice dorești, ci să nu fii rob păcatului. El ne cere să iubim, să iertăm, să fim cinstiți, să nu furăm, să nu mințim, să ne stăpânim patimile și să trăim în adevăr.

Nu toți cei care critică religia au aceleași motive, însă este evident că mesajul lui Hristos rămâne incomod pentru o cultură care promovează adesea satisfacerea imediată a dorințelor și relativizarea binelui și a răului. Hristos ne amintește că vom da socoteală pentru viața noastră și că moartea nu este sfârșitul, ci începutul întâlnirii cu Dumnezeu. Tocmai acest adevăr este greu de acceptat pentru mulți.

Când se încearcă scoaterea religiei din școală, nu este pusă în discuție doar o disciplină, ci și unul dintre puținele spații în care copiii sunt învățați despre iubire, iertare, responsabilitate, demnitate și sensul vieții. O societate care renunță la formarea morală și spirituală riscă să piardă tocmai reperele care o țin unită și umană.

Hristos este incomod pentru că ne spune adevărul despre noi înșine. Dar tocmai acest adevăr este începutul vindecării și al adevăratei libertăți.

 

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

Este trist să vezi cum oameni care nu cunosc aproape nimic despre disciplina Religie își dau cu părerea despre ea și ajung chiar să susțină sesizări la Curtea Constituțională, explicându-ne „cum stau lucrurile”.

Mulți dintre cei care comentează nici măcar nu știu că în școlile din România se studiază religie confesională, iar istoria religiilor este cu totul altceva. Sunt două discipline diferite, cu obiective, conținut și metodologie distincte. A le confunda demonstrează tocmai lipsa unei informări minime înainte de a emite judecăți categorice.

Înainte de a cere schimbarea unei discipline studiate de milioane de elevi, poate ar fi mai înțelept să înțelegi despre ce este vorba. Dezbaterea este binevenită, dar ea trebuie să pornească de la cunoașterea faptelor, nu de la prejudecăți sau sloganuri.

Iar un anumit partid politic ar face mai bine să se preocupe de propriile probleme și de situația propriului președinte, în loc să transforme ora de Religie într-o temă de confruntare politică. Educația copiilor merită mai mult decât dispute ideologice și calcule electorale.

Religia nu înseamnă doar acumularea unor informații despre credință. Ea înseamnă formarea omului.

Într-o lume în care copiii și tinerii sunt bombardați zilnic de informații, opinii și modele de viață, ora de Religie rămâne unul dintre puținele spații în care se vorbește despre iubire, respect, iertare, responsabilitate, adevăr și demnitatea fiecărei persoane.

Studierea religiei nu urmărește doar cunoașterea Bibliei sau a tradițiilor creștine, ci dezvoltarea caracterului. Îi ajută pe elevi să înțeleagă cine sunt, care este sensul vieții, de ce este important să facă binele și cum pot construi relații bazate pe respect și iubire.

Marile valori care au modelat cultura europeană – compasiunea, solidaritatea, grija față de aproapele, dreptatea și libertatea – își au rădăcinile în tradiția creștină. Fără cunoașterea religiei, înțelegerea istoriei, artei, literaturii și identității noastre culturale rămâne incompletă.

Ora de Religie nu este despre constrângere, ci despre dialog, reflecție și libertatea de a pune întrebări. Este o invitație la descoperirea lui Dumnezeu și, în același timp, la descoperirea propriei conștiințe.

O societate are nevoie de oameni bine pregătiți profesional, dar și de oameni cu principii. Iar educația adevărată nu formează doar minți strălucite, ci și suflete frumoase.

„Înțelepciunea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile nu se pot asemăna cu ea.” (Pildele lui Solomon 8, 11)

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Înălțarea Domnului

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Înălțarea Domnului: Înălțarea Domnului Timp de PATRUZECI DE ZILE de la Înviere, Domnul Hristos a stat în mijlocul Apostolilor, a mâncat și a vorbit cu ei...

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Învierea fiului văduvei din Nain - clasa a II-a

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Învierea fiului văduvei din Nain - clasa a II-a:            Fișa se poate descărca de aici: https://app.box.com/s/xrk0qgkxof9awlu6rolis8iyxmd4ykcl  - pdf https://app.box.com/s/2loujlq...

Samuel si chemarea lui Dumnezeu - Clasa a V-a

 

Sunt creștin și la școală - Clasa pregătitoare

 

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - Înmulțirea pâinilor și a peșt...

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - Înmulțirea pâinilor și a peșt...:  Pentru un alt model de coșuleț m-am inspirat de aici: https://theconfidentjournal.blogspot.com/2017/09/sunday-school-craft-feeding-5000-...

Dependente, droguri, tineri, educatie, religie, ispita, libertate, scoala, prevenire, viata sanatoasa

 O prezentare pentru clasele V-VI despre pericolul dependențelor, explicată pe înțelesul copiilor prin exemple simple și imagini sugestive. Lecția arată cum ispita poate părea atractivă, dar duce la pierderea libertății, și îi încurajează pe elevi să aleagă binele, prietenii sănătoase și curajul de a spune „nu”.

Bullying-ul rănește… iertarea vindecă (lecție pentru suflet)

 

Într-o lume în care bullying-ul devine tot mai prezent în viața copiilor și a tinerilor, suntem chemați să redescoperim o valoare esențială: iertarea.

Bullying-ul nu este doar o agresiune fizică sau verbală, ci o rană adâncă adusă sufletului. Așa cum subliniem și în materialul prezentat , el înseamnă jignire, excludere, umilire – forme prin care este afectată demnitatea persoanei și pacea interioară.

În învățătura creștină, respectul și iubirea aproapelui sunt fundamentale, iar iertarea nu este un semn de slăbiciune, ci de putere. „Iertați și veți fi iertați” (Luca 6, 37) ne amintește că adevărata vindecare începe în inimă.

Această meditație, inspirată dintr-o poveste reală, ne arată că iertarea nu înseamnă uitare sau acceptarea răului, ci eliberarea de povara suferinței. Neiertarea, dimpotrivă, ne ține legați de durere și nu ne lasă să mergem mai departe.

👉 Este un gând pentru fiecare dintre noi: Cum răspundem răului? Cu ură… sau cu iubire?

stop-bullying-understanding-respect-and-forgiveness-for-healthy-relationshipsfrom Hrabalexandru

Puterea de a spune NU – demnitate, caracter și credință în fața provocărilor

 

puterea-de-a-spune-nu-demnitate-caracter-i-credin-a-in-fa-a-provocarilorfrom Hrabalexandru

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - clasa a II-a

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - clasa a II-a

Creștinii din biserica mea - Clasa pregatitoare

 

Zi de aleasă bucurie la Satchinez | Credință, educație și mărturisire prin cuvânt și cântare

 

La finalul acestei frumoase activități, dorim să adresăm un cuvânt de aleasă mulțumire tuturor celor care au făcut posibil acest moment de bucurie și mărturisire. Mulțumim doamnei director a Școlii Gimnaziale Satchinez pentru deschiderea, sprijinul și implicarea oferite în desfășurarea acestei activități. Mulțumim părinților, pentru încrederea acordată și pentru grija cu care își cresc copiii în duhul credinței și al valorilor creștine. Mulțumim părintelui paroh Herghelegiu Mihai și doamnei preotese Herghelegiu Viorica, pentru îndrumare, dedicare și dragostea cu care au însoțit fiecare pas al acestui demers. Mulțumim elevilor, pentru seriozitate, emoție și curajul de a-și mărturisi credința prin cuvânt și cântare. Și nu în ultimul rând, mulțumim tuturor celor implicați, care, prin osteneală și bunăvoință, au contribuit la reușita acestei activități. Dumnezeu să răsplătească tuturor cu bucurie, pace și binecuvântare!

Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

 

Pericolul dependențelor din perspectivă creștină – între libertate și ispită

Trăim într-o lume în care tentațiile sunt tot mai variate și mai atrăgătoare, mai ales pentru tineri. Drogurile, alcoolul, fumatul, dar și dependența de tehnologie sau presiunea grupului sunt realități tot mai prezente. Din perspectivă creștină, toate acestea nu sunt doar probleme sociale sau medicale, ci și probleme duhovnicești, pentru că ating însăși libertatea omului.

Ce sunt dependențele și de ce sunt periculoase

Dependențele apar atunci când omul pierde controlul asupra unui obicei sau asupra unei substanțe. La început, ele pot părea inofensive sau chiar plăcute, dar în timp devin o formă de robie.

Drogurile, de exemplu, oferă o stare de euforie temporară, însă în spatele acestei senzații se ascund:

·         pierderea controlului

·         degradarea sănătății

·         distrugerea relațiilor

·         dependența psihică și fizică

Creștinismul ne învață că omul a fost creat pentru libertate, nu pentru dependență.

Prima ispită – o lecție pentru toate timpurile

În cartea Facerii găsim prima ispită din istoria omenirii: Adam și Eva în Grădina Raiului. Șarpele nu vine cu o amenințare, ci cu o promisiune: „Veți fi ca Dumnezeu”. Fructul nu este respingător, ci:

·         plăcut ochilor

·         bun de mâncat

·         dorit pentru a da înțelepciune

Aceasta este cheia înțelegerii: ispita nu se prezintă niciodată ca ceva rău, ci ca ceva atrăgător.

De ce răul pare frumos

Sfântul Apostol Pavel spune în a doua epistolă către corinteni că: „însuși satana se preface în înger de lumină.”

Aceasta înseamnă că răul poate lua o formă:

·         frumoasă

·         convingătoare

·         aparent bună

La fel se întâmplă și în viața de zi cu zi. Drogurile nu sunt prezentate ca distrugătoare, ci ca:

·         „distracție”

·         „libertate”

·         „experiență nouă”

Dar în realitate, ele duc la pierderea libertății.

Alte forme de dependență în viața tinerilor

Nu doar drogurile pot deveni periculoase. Există și alte forme de dependență:

Fumatul și alcoolul

Deși uneori sunt considerate „normale”, ele pot deveni obiceiuri care slăbesc voința și afectează sănătatea.

Dependența de tehnologie

Telefonul, jocurile sau rețelele sociale pot consuma timpul și atenția, ducând la izolare și lipsă de echilibru.

Presiunea grupului și influența anturajului

Mulți tineri ajung să facă lucruri greșite nu pentru că își doresc, ci pentru că vor să fie acceptați.

Aici apare o lecție importantă:

NU ORICE ALEGERE POPULARĂ ESTE ȘI O ALEGERE BUNĂ.

Libertatea adevărată

Din perspectivă creștină, libertatea nu înseamnă să faci orice, ci să alegi binele.

Omul, creat după chipul lui Dumnezeu, are:

·         demnitate

·         responsabilitate

·         capacitatea de a spune „nu” răului

Dependențele distrug această libertate, transformând omul din stăpân în rob.

Cum putem evita aceste pericole

Există câteva căi simple, dar esențiale:

·         alegerea unor prieteni buni

·         implicarea în activități sănătoase

·         dialogul sincer cu familia

·         credința și rugăciunea

Toate acestea întăresc voința și ajută omul să rămână liber.

Poate cel mai important lucru de reținut este acesta:

Răul nu vine la noi cu o față urâtă, ci cu una atrăgătoare.
Dar adevărata fericire nu se găsește în plăceri trecătoare, ci în viața trăită în adevăr, echilibru și apropiere de Dumnezeu.

A alege binele nu este o slăbiciune, ci cea mai mare dovadă de putere.

Două mesaje pentru tineri

Pilda Talanților - Desene animate + exercițiu. Clasa a VII-a

Mântuitorul Hristos ne învață cum să ne raportăm la darurile lui Dumnezeu, în Pilda talanților. Un stăpân, urmând să plece departe, a lăsat averea în  grija slujitorilor. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia, doi, altuia, unu, fiecăruia după puterea sa. Primii doi au muncit și au dublat talanții, iar ultimul l-a îngropat. La întoarcere, stăpânul i-a felicitat pe slujitorii harnici, iar pe ultimul l-a mustrat și l-a alungat din cauza nepăsării sale. Stăpânul este Dumnezeu, talanții reprezintă darurile Sale, iar slujitorii – oamenii. Suntem responsabili să descoperim aceste daruri și să le dezvoltăm prin muncă, pentru a ne putea bucura de pe urma lor atât noi, cât și semenii.

Pilda Fiului Risipitor - Clasa a VIII-a

Pilda Fiului Risipitor - material pentru clasa a VII-a/ Clasa a VIII-a

   Am folosit următorul text și exercițiile + filmul (știu că nu este ortodox, dar este o variantă modernă a Pildei).

Pilda Fiului Risipitor

Iisus a mai spus o pildă despre ceea ce înseamnă să fii pierdut şi despre pocăinţă:

„Era odată un om care avea doi fii. Cel mai tânăr i-a cerut tatălui să-şi împartă averea şi să primească din ea partea care i se cuvenea. După ce a primit-o, şi-a părăsit casa părintească şi s-a dus să petreacă într-o ţară îndepărtată unde şi-a risipit întreaga avere ducând o viaţă plină de plăceri. Când nu a mai avut ce cheltui, s-a întâmplat ca în aceea ţară să se facă o foamete mare; atunci a cerut ajutorul unuia dintre locuitorii acelei ţări, care l-a pus să-i păzească porcii.

După câtva timp ajunsese atât de flămând, încât ar fi mâncat şi din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i se îngăduia!

Dându-şi seama de mizeria în care ajunsese, şi-a adus aminte de tatăl său şi de faptul că până şi slujitorii tatălui duceau o viaţă îndestulată, în timp ce el era gata să piară de foame. În aceste condiţii, s-a hotărât să se întoarcă acasă şi să-i ceară iertare tatălui său, sperând că va fi primit înapoi, chiar şi ca simplu slujitor. Şi s-a gândit să-i spună tatălui aceste cuvinte: «Tată, am greşit mult faţă de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă, te rog, ca pe unul dintre slujitorii tăi!».

Luând această hotărâre, tânărul a pornit înapoi spre casă. Pe când era el încă departe, tatăl –a văzut, a alergat bucuros în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat, sărutându-l.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi, fiul său i-a zis: «Tată, am greşit mult faţă de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău».

Tatăl, însă, de bucurie nu l-a mai lăsat să-i ceară primirea înapoi ca un simplu slujitor, ci l-a primit cu toată inima ca pe fiul său de odinioară.

Dar aceea tatăl le-a poruncit slujitorilor să îl îmbrace pe fiul său cu haina cea dintâi (simbol al redobândirii stării de curăţie a inimii pe care o avusese la început), ă îi pună pe mână inel (simbol al demnităţii împărăteşti, al stăpânirii de sine) şi să pregătească un ospăţ din viţelul îngrăşat (ca semn că tatăl îl face părtaş la tot ce are), pentru a sărbători împreună bucuria regăsirii (bucuria întoarcerii la Dumnezeu).

«Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat», a zis tatăl.

În vremea aceasta fiul cel mare era la muncă pe câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit de departe cântece şi jocuri şi a întrebat pe una dintre slugi, ce se întâmplase în lipsa sa. Aflând de la acea slugă că tatăl său făcuse un ospăţ de bucurie că s-a întors fratele său, s-a mâniat li nu a mai vrut să intre în casă. Atunci a ieşit chiar tatăl şi l-a rugat să intre. Dar el tot nu a vrut şi i-a spus tatălui său pe un ton de reproş: «De atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, dar mie nu mi-ai dat niciodată nimic, nici măcar un ied, să mă veselesc şi eu cu prietenii mei! Când a venit, însă, acest fiul al tău care ţi-a irosit averea, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat şi ai făcut un asemenea ospăţ!».

Drept răspuns, Tatăl îi aminteşte că acest fiul al său este totuşi fratele lui, pentru a cărui întoarcere şi izbăvire ar trebui să se bucure şi el: «Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuie să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat».

(Luca 15, 11-32)

Grupa I

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale tatălui. Încercuieşte-le pe cele care se potrivesc:

Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Fiul cel tânăr reprezintă pe:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      omul care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Plecarea nesăbuită a fiului celui mai mic de acasă reprezintă:

a)      părăsirea dreptei credinţe, alegerea unei vieţi trăite în robia păcatului.

b)      trezirea din păcat şi nădejdea că va fi iertat.

Grupa II

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale fiului celui tânăr. Alege-le pe cele pozitive şi pe cele negative şi notează-le în două coloane în caiet. Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Tatăl celor doi fii Îl reprezintă pe:

a)      Dumnezeu (Tatăl ceresc).

b)      omule care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Primirea fiului risipitor de către tatăl său cu braţele deschise Îl reprezintă pe:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      Dumnezeu care primeşte cu bucurie în Împărăţia Sa, şi pe cei păcătoşi care se întorc la El, nu numai pe cei drepţi.

Grupa III

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale fiului celui mare. Alege-le pe cele pozitive şi pe cele negative şi notează-le în două coloane în caiet. Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Fiul cel mare este:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      omul care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Hotărârea fiului risipitor de a se întoarce acasă reprezintă

a)      trezirea din păcat şi nădejdea că va fi iertat.

b)      părăsirea dreptei credinţe, alegerea unei vieţi trăite în robia păcatului.

loading..