Se afișează postările cu eticheta sceneta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sceneta. Afișați toate postările

marți, 22 noiembrie 2022

Mitică - scenetă școlară

Scenetă școlară: Castravetele - Școala Gimnazială Satchinez

luni, 26 noiembrie 2018

Nașterea lui Iisus (sceneta)



Nașterea lui Iisus

         Piesă religioasă adaptată pentru a fi prezentată în biserică sau pe scenă în cadrul serbărilor școlare. Sunt 12 personaje: Maica Domnului, Iosif, doi îngeri, steaua, păstorul, craii: Baltazar, Melchior și Gașpar, moș Crăciun și doi povestitori. Piesa este prezentată pe solee, iar personajele intră în scenă pe rând.
            Decorul: În fundal, un panou pe care este picată peștera cu animale. În fața panoului pe fân și paie stau Iosif și Maria cu Pruncul așezat în iesle (un coș de nuiele). Deasupra panoului, în dreptul Pruncului Iisus, o stea mare cu raze lungi care ajung până la iesle. Undeva, mai în față, ușor lateral, un foc (neaprins, sugerat de coceni, vreascuri, lanternă, celofan roșu), lângă care stă păstorul. Tot în față, dar în partea opusă sunt pregătiți îngerașii, steaua și cei trai crai. În fața acestui decor, cortina. Moș Crăciun și colindătorii intră de afară și se așază în fața cortinei lângă povestitori.
Recuzita: Maica Domnului – o cămașă lungă albă și pelerină albastră, ține în brațe Pruncul (o păpușă înfășată), iar pe capul ei și al pruncului – aureole. Iosif – cămașă lungă albă, pelerină maro. Îngerii – rochițe albe, aripi, coronițe din beteală argintie. Steaua – rochiță galbenă, împodobită cu beteală aurie, poartă în mână o stea mare. Păstorul – costum național. Craii – cămăși lungi legate la mijloc cu șnur împletit, iar pe cap coroane. Moș Crăciun – costum tradițional. Povestitorii – pantaloni negri, cămașă albă, papion.
(În fața cortinei sunt doi povestitori)
Povestitor 1: Când vine Zâna Iarnă, cu primii fulgi de nea
                        Se scutură din nori, de Sfinte Sărbători.
                        Povești cu îngerași, pentru copii poznași
                        Povești cu Sfinți Părinți, pentru copii cuminți
                        Povești cu Moș Crăciun, pentru copiii buni.
                        (Se aud colindători sunând din zurgălăi și colindând împreună cu Moș Crăciun).
                Moș Crăciun: Primiți colinda?
                (Povestitorii îi invită înăuntru. Aceștia intră colindând):
                Colind: Moș Crăciun.
                Povest. 2:            De ce sunt veseli toți acum? E sărbătoarea de Crăciun!
                                               E ziua în care ne-a sosit, din cer copilul, Sfânt Iubit;
                                               Pe drum numai colindători, în straie de sărbători
                                               Și pe la case din Ajun, umblă iubitul Moș Crăciun.
                M. Crăciun:        Am venit și-n seara asta, ca-n tot anul negreșit
                                               Să sărbătorim cu toții, praznicul cel Preamărit.
                                               (Unul dintre povestitori îi aduce un scaun lui Moș Crăciun și îi spune):
                Povest. 1:            Îl poftim pe Moș Crăciun să se așeze, și cu drag va povesti,
                                               Despre Nașterea cea Sfântă, ce lumea o va mântui.
                M. Crăciun:        A fost odată un copilaș, născut într-o livadă,
                                               În grajd, afară din oraș, și atât era de drăgălaș,
                                               Că mii și mii de îngerași s-au coborât să-l vadă.
                                               Și când era să se nască, ieșit-a în țară poruncă regească,
                                               Ca toți să meargă și să se-nscrie, înc etatea lor de obârșie.
                                               Și din Galileea, de la Nazaret, mergea și Maria cu Iosif cel drept
                                               Pân-la Vifleem orașul vestit, unde-și căutară loc pentru dormit
                                               Și unde Fecioara Maria L-a născut pe Hristos, Mesia.
                                               (Se deschide cortina, iar povestitorii și Moș Crăciun se retrag în stânga și-n dreapta).
                Îngerul 1 (dreapta): Dulce copilaș Ceresc, ce te naști pe lume,
                                                               Vino, noi Îți dăruim casa cea mai bună.
                Îngerul 2: (Stânga):         Dulce Copilaș Ceresc, Fiu de Maică Sfântă
                                                               Vino, cei ce te iubesc, cu iubire-ți cântă.
                Colind: Astăzi S-a născut Hristos.
                               (Îngerii vor lua pe rând pruncul în brațe de la Maica Domnului în timp ce recită).
                Îngerul 1:            O, ești frumos ca Adevărul, strălucitor și minunat,
                                               Ce-n limpezimea lui e veșnic, atotputernic și curat.
                Îngerul 2:            O, ești frumos ca și Iubirea, dumnezeiescul har mărit,
                                               Iubirea care ca și tine, e fără margini și sfârșit.
                Îngerul 1:            O, ești frumos cum e Nădejdea, din jertfa inimii fierbinți
                                               Ce pentru o clipă fericită, adună ani de suferinți.
                Îngerul 2:            O, ești frumos cum e Credința, curată și de neclintit,
                                               Mereu mai mare, mai frumoasă, dar cea dintâi până la sfârșit.
                Îngerul 1:             O, ești frumos ca Mântuirea, ce-a șters atât adânc alean,
                                               Și-arată veșnic mai frumoasă, din zi de zi, din an în an.
Îngerul 2:            O, ești frumos cum de frumoasă e numai Frumusețea Ta
                                               Mi-e sufletul pe veci Iisuse, robit și fermecat de ea.
Iosif:                     În fața Ta îmi plec ochii umezi, cu suflet copleșit de drag
                                               Strălucitoarea Ta frumusețe, uimit m-a îngenunchiat în prag.
                                               Și-mi uit și zbuciumul și lupta și-ntregul plânset dureros,
                                               Și te privesc uimit Iisuse, o ești frumos, așa frumos.
Maica Domnului (cu Pruncul în brațe): Ce nume scump ai Tu Iisuse, fiul sufletului meu,
                                                                                              Mireasma ta dumnezeiască, îmi umple sufletul mereu.
                                                                                              Nimic pe lume nu mă-ncântă, nu mă vrăjesc și nu mă atrag
                                                                                              Comoara mea de veșnicie, ești numai Tu, Iisuse drag.
(Maica așează Pruncul în iesle).
                M. Crăciun:        Îngerii au coborât, la păstori de i-au trezit
                                               Îndemnându-i ca să meargă, pe Hristos și ei să-L vadă.
                Îngerul 1:             Treziți-vă păstori, vă aducem veste bună,
                                                Astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos.
                                                (Îngerii după ce trezesc păstorii, se așează jos în stânga și în dreapta ieslei).
                Păstorul:             Ciudat vis am mai visat, îndată ce m-am culcat
                                               Să mergem la Vifleem, pe Mesia să-L vedem.
                                               Parcă cerul s-a deschis, să mergem că nu e vis.
                                               Fraților, să ne grăbim, pe Mesia să-L găsim,
                                               Cu daruri să ne închinăm, bucurie să aflăm.
                Colind: Trei păstori.
                               (Păstorul merge la iesle și pune darul său lângă Prunca, apoi se așază lângă îngerași. În acest timp apare Steaua).
                Povest. 2:            Iată că și Steaua pe cer strălucește
                                               Și din răsărituri la toți povestește:
                                               Că aici în lume sub un cer frumos,
                                               S-a născut Domnul (Iisus) Hristos....
                Steaua:                Sunt Steaua ce-a răsărit, pe bolta cea cerească
                                               Nașterea lui Iisus Hristos, la toți să o vestească.
                Colind: Steaua sus răsare (strofele 1, 2 și 3).
                                               (Steaua aduce în scenă pe cei trei crai).
                Baltazar:              Suntem trei magi călători, crai ca frații iubitori
                                                Din țări îndepărtate am plecat,
                                               După o stea ce s-a arătat, pe cerul înseninat,
                                               În Ierusalim cum am ajuns, steaua-n nori ni s-a ascuns.
                Melchior:            Și ne-a fost a ne plimba, prin oraș a întreba:
                                               Unde știți că S-a născut, un împărat de curând?
                                               Căci mult am călătorit și cu daruri am venit.
                Gașpar:                Când Steaua lui am zărit, lumea am călătorit
                                               După dânsa am venit, tocmai de la Răsărit.
                                               Vrem să mergem să-L vedem, daruri scumpe să Îi dăm
                                               Și Lui să ne închinăm.
                Povest. 1:            Auzind acestea, Irod împărat, pe crai îndată i-a chemat
                                               Întrebându-i curios de nașterea lui Hristos
                                               Rugându-i să-i dea de știre, să meargă și el să se-nchine.
                Povest. 2:            De la Irod dacă au plecat, steaua iar s-a arătat
                                               Din oraș dacă au ieșit, steaua iar li s-a ivit.
                Steaua:                Crailor, mă veți urma, drumul eu voi lumina,
                                               La sălașul lui Crăciun, unde-i născut Domn Preabun.
                Povest. 1:            Și-au mers pân’ce Steaua a stat, unde-a fost Iisus culcat:
                                               În staulul oilor, lângă ieslea boilor,
                                               Ieslea îi era culcușul, fân și paie așternutul.
                                               Mieii, blând spre el suflau și căldură îi dădeau
                                               Iar îngerașii-i cântau.
                Colind: Trei Crai de la Răsărit.
                Povest. 2:            Daruri scumpe i-au adus și înaintea Lui le-au pus
                                               Aur, smirnă și tămâie, cum în Sfânta Carte scrie.
                Baltazar:              Doamne, Împărate sfinte, aducem a noastră.
                                               De la noi ca să primești aceste daruri cerești.
                Melchior:            Eu Melchior mă numesc și tămâie-ți dăruiesc.
                Gașpar:                Eu Gașpar mă numesc și smirnă îți dăruiesc.
                Baltazar:              Eu Baltazar mă numesc, aur eu îți dăruiesc.
                               (Craii, după ce oferă darurile și se închină, se vor așeza jos lângă îngeri).
                Povest. 1:            După ce s-au închinat, craii au mers și s-au culcat,
                                               Un înger s-a arătat și în vis sfat lor le-a dat:
                Îngerul 1:             Sunt îngerul Rafael și trimis de Dumnezeu,
                                               Ascultați ce vă spun eu:
                                               Voi spre casă când plecați, pe altă cale să apucați,
                                               Știre lui Irod nu-i dați, căci el nu e bucuros,
                                               De nașterea lui Hristos.
                Povest. 2:            Craii s-au întors acasă, cu vestea cea mai frumoasă,
                                               Și înapoi când au purces, pe altă cale au mers,
                                               Precum le-a fost lor zis, de înger noaptea în vis.
                M. Domnului:   Culcă-te, copilul meu, dăruit de Dumnezeu,
                                               Culcă-te pe fân uscat, de noi toți înconjurat.
                                               Peștera se face casă, ieslea leagăn de mătasă,
                                               Unde Te-ai născut plat, fiule de Împărat.
                Povest. 1:            Nașterea lui Iisus Hristos fericită, lui Irod i-a fost urâtă
                                               Nouă ne-e mult iubită, că-i de Dumnezeu ursită
                                               De aceea o mărim și așa noi glăsuim:
                Toți:      Pace peste tot să fie, între oameni bucurie,
                               Căci de-acum S-a născut, Domnul Sfânt pe acest pământ.
                Colind: Praznic luminos.
                M. Crăciun:        Se cuvine de Crăciun, tot omul să fie bun,
                                               Cei mai mici și cei mai mari, mai ales pruncii școlari
                                               Toți acum să ne adunăm, să mergem să colindăm,
                                               Pe Hristos ce S-a născut, într-o iesle-n așternut,
                                               Că acest Pruncuț frumos, s-a născut spre al nost’ folos,
                                               Să ne scape de pieire, să ne aducă fericire.
                Colind: În seara de Moș Ajuns.
                Toți:      Nașterea lui Hristos să vă fie cu folos,
                               La anul și la mulți ani![1]



[1] Din an în an. 77 de colinde și 7 scenete, ediția a IV-a îngrijită de preot Vasile D. Suciu, ed. Partoș, Timișoara, 2016, pp. 129-134.

Faceți căutări pe acest blog