Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

Dependențele la tineri: droguri, alcool și ispită – o perspectivă creștină asupra libertății

 

 

Pericolul dependențelor din perspectivă creștină – între libertate și ispită

Trăim într-o lume în care tentațiile sunt tot mai variate și mai atrăgătoare, mai ales pentru tineri. Drogurile, alcoolul, fumatul, dar și dependența de tehnologie sau presiunea grupului sunt realități tot mai prezente. Din perspectivă creștină, toate acestea nu sunt doar probleme sociale sau medicale, ci și probleme duhovnicești, pentru că ating însăși libertatea omului.

Ce sunt dependențele și de ce sunt periculoase

Dependențele apar atunci când omul pierde controlul asupra unui obicei sau asupra unei substanțe. La început, ele pot părea inofensive sau chiar plăcute, dar în timp devin o formă de robie.

Drogurile, de exemplu, oferă o stare de euforie temporară, însă în spatele acestei senzații se ascund:

·         pierderea controlului

·         degradarea sănătății

·         distrugerea relațiilor

·         dependența psihică și fizică

Creștinismul ne învață că omul a fost creat pentru libertate, nu pentru dependență.

Prima ispită – o lecție pentru toate timpurile

În cartea Facerii găsim prima ispită din istoria omenirii: Adam și Eva în Grădina Raiului. Șarpele nu vine cu o amenințare, ci cu o promisiune: „Veți fi ca Dumnezeu”. Fructul nu este respingător, ci:

·         plăcut ochilor

·         bun de mâncat

·         dorit pentru a da înțelepciune

Aceasta este cheia înțelegerii: ispita nu se prezintă niciodată ca ceva rău, ci ca ceva atrăgător.

De ce răul pare frumos

Sfântul Apostol Pavel spune în a doua epistolă către corinteni că: „însuși satana se preface în înger de lumină.”

Aceasta înseamnă că răul poate lua o formă:

·         frumoasă

·         convingătoare

·         aparent bună

La fel se întâmplă și în viața de zi cu zi. Drogurile nu sunt prezentate ca distrugătoare, ci ca:

·         „distracție”

·         „libertate”

·         „experiență nouă”

Dar în realitate, ele duc la pierderea libertății.

Alte forme de dependență în viața tinerilor

Nu doar drogurile pot deveni periculoase. Există și alte forme de dependență:

Fumatul și alcoolul

Deși uneori sunt considerate „normale”, ele pot deveni obiceiuri care slăbesc voința și afectează sănătatea.

Dependența de tehnologie

Telefonul, jocurile sau rețelele sociale pot consuma timpul și atenția, ducând la izolare și lipsă de echilibru.

Presiunea grupului și influența anturajului

Mulți tineri ajung să facă lucruri greșite nu pentru că își doresc, ci pentru că vor să fie acceptați.

Aici apare o lecție importantă:

NU ORICE ALEGERE POPULARĂ ESTE ȘI O ALEGERE BUNĂ.

Libertatea adevărată

Din perspectivă creștină, libertatea nu înseamnă să faci orice, ci să alegi binele.

Omul, creat după chipul lui Dumnezeu, are:

·         demnitate

·         responsabilitate

·         capacitatea de a spune „nu” răului

Dependențele distrug această libertate, transformând omul din stăpân în rob.

Cum putem evita aceste pericole

Există câteva căi simple, dar esențiale:

·         alegerea unor prieteni buni

·         implicarea în activități sănătoase

·         dialogul sincer cu familia

·         credința și rugăciunea

Toate acestea întăresc voința și ajută omul să rămână liber.

Poate cel mai important lucru de reținut este acesta:

Răul nu vine la noi cu o față urâtă, ci cu una atrăgătoare.
Dar adevărata fericire nu se găsește în plăceri trecătoare, ci în viața trăită în adevăr, echilibru și apropiere de Dumnezeu.

A alege binele nu este o slăbiciune, ci cea mai mare dovadă de putere.

Două mesaje pentru tineri

Bucuria de a trăi - clasa a III-a: Proiect didactic+fișă de lucru+icoană+filmuleț

Fișa se gășește și aici: http://www.didactic.ro/materiale-didactice/bucuria-de-a-trai-fisa-de-lucru
Proiectul se găsește și aici: http://www.didactic.ro/materiale-didactice/bucuria-de-a-trai-proiect-de-lectie
Proiectul+icoană aici (fără film): http://www.mediafire.com/download/wd23o5gkteohyib/bucuria_de_a_tr%C4%83i_proiect_III_didact.docx - Nu sunt actualizate

Bucuria de a trăi clasa a III-a

Planșe de colorat cu Răstignirea Domnului

 

Săptămâna Patimilor - Clasa a IV-a (Prescurtat)

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie - Marina Cristina Maria

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie - Marina Cristina Maria

Liceul Teoretic Periam

Programul artistic face parte din manifestările dedicate concursului „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”.

Până unde trebuie să meargă bunătatea unui profesor de religie în relațiile cu elevii de la clasă?

Până unde trebuie să meargă bunătatea unui profesor de religie în

relațiile cu elevii de la clasă?

Arhimandritul Teofil Părăian

            Mai întâi de toate, un profesor de religie trebuie să știe că-i profesor de religie și să-și facă datoria. În ce sens? Să-i învețe pe elevi religie după programa analitică pe care o are de la autoritatea bisericească sau de la autoritatea de învățământ.

            În ceea ce privește învățătura, să-și facă lecțiile, să și le pregătească, să le predea, să ceară ce lecțiile să fie învățate și să socotească religia ca materia cea mai importantă, pentru că, de fapt este cea mai importantă. Dacă nu înveți la fizică, la chimie, poate că nu-ți trebuie niciodată fizica sau chimia în viață, dar religia oricum îți trebuie în viață. Religia este ceva ce îl însoțește pe om în toate zilele vieții lui, până la moarte și la moarte și-apoi bineînțeles că și-n veșnicie. Așa că un profesor de religie trebuie să fie foarte serios.

            Când era eu elev la liceu și aveam religie – am învățat și eu religie la liceu, și la gimnaziu, și la școala primară - , religia era prima în catalog: întâi era religia, apoi româna, latina și ce mai studiam noi. Și-apoi urmau fizica, chimia, matematica și celelalte.

            Așa că un profesor de religie trebuie să fie serios ca orice alt profesor… și să nu-și închipui elevii că trebuie să aibă note mari la religie, că „doar e religie”. E religie, dar trebuie să învețe la religie tot așa cum învață la matematică, cum învață la istorie… Să nu-și închipuie un profesor de religie că o să-i câștige pe elevi dacă-i trece cu vederea^[1].

---

[1] Arhimandritul Teofil Părăian, Din ospățul credinței, ed. A II-a, ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, pp. 671.

loading..

Rugăciunea pentru părinți - Clasa I (fișă tip felicitare)

Rugăciunea pentru părinți - Clasa I (fișă tip felicitare)

     Am editat o fișă (nu mai știu unde am găsit imaginea originală) de lucru care poate fi folosită ca felicitare pe care elevii să o ducă acasă atunci când la clasa I se predă lecția: Pentru cine mă rog. Învăță rugăciunea, colorează și apoi decupează după contur.

Fisă tip felicitare: Rugăciunea pentru Părinți

loading..

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor

Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați[1]?

Maica Siluana Vlad

          

  Domnul Inspector este aici? De la religie? Părintele consilier cultural este? Dacă da, văr rog, puneți mâinile așa la ureche ca să nu auziți ce spun acum: Să nu faceți ce scrie în programă! Dacă respectați programa nu-i aduceți la Biserică, maică, îi faceți să fugă de la Biserică. Spuneți așa acolo, câteva idei, să nu vină părintele să vă controleze, puțin din temă și după aceea stați de vorbă cu ei. Că ei sunt teribili de grozavi, dar nu cred, li se pare că nu cred. Au lucrat numai cu sinapse din alea care nu cred, nu? Dar ai au probleme, ei au întrebări și, încet, încet, dacă dumneavoastră credeți în Dumnezeu, imposibil să nu le faceți poftă. Imposibil. Să avem ce să le arătăm, dar să-i lăsăm omului timp să vadă. Lăsați-le timp să vă pună în inferioritate, să fie obraznici, acceptați, cu rugăciune, toate aceste perioade în care ei se revoltă și simt nevoia să fie mai grozavi decât dumneavoastră! Și Dumnezeu vă va învăța, vă va sufla! Sunt și situații imposibile, dar nici Dumnezeu n-a zis: „Aduceți-i pe toți la Mine!”. A zis numai: „iubiți-i pe toți și lăsați-i să vină la Mine”! cred că mai degrabă ar trebui să fim atenți să nu-i împiedicăm să meargă la Domnu, prin felul nostru de a fi. Faceți ce puteți și Dumnezeu lucrează restul. Pe mine m-a învățat Înaltul Serafim odată, când eram gata să cad în deznădejde și ziceam: „Da` degeaba mă mai duc acolo, mai bine să-mi fac rugăciunea minții mele în mănăstire, că iată, nu se schimbă nimic!” și mi-a zis Înaltul: „Maică, acum ai făcut păcat mare! Să te spovedești și să nu numeri niciodată, să nu socotești!” Că, știți, când David a făcut un recensământ a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Nu socotim noi ce am făcut pentru că Domnul e Cel ce face. Ai primit binecuvântate să lucrezi acolo, fă ce ai de făcut! Fă-ți cruce și mergi cu Domnul! Ia și o cruce în mână, așa ca mine… Nici nu știți cât ajută^[2]!

---

[1] Este vorba de bucuriile credinței.

[2] Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, vol. 2, Doxologia, 2009, pp. 202-203.

loading..