Cărți mici pentru inimi mari – o bibliotecă de cateheză pentru copii, părinți și profesori

Într-o vreme în care copiii sunt înconjurați de ecrane, informații rapide și personaje care devin celebre peste noapte, apropierea lor de valorile credinței nu mai poate fi realizată numai prin explicații abstracte. Copilul are nevoie de poveste, imagine, dialog, joc și exemple concrete. Are nevoie să descopere că smerenia, iubirea, cumpătarea sau înțelepciunea nu sunt simple cuvinte dintr-un manual, ci moduri în care poate trăi în fiecare zi.

Volumele semnate de pr. prof. Adrian Chiagă și prof. Cristina Chiagă, publicate la Editura Egumenița, alcătuiesc împreună o mică bibliotecă de educație creștină. Pe pagina dedicată autorilor sunt reunite nouă titluri care se adresează în special copiilor, adolescenților, părinților, profesorilor de religie și celor implicați în activități catehetice.

Povestirea care deschide inima copilului

Unul dintre cele mai recente volume este „Povestiri mici pentru inimi mari”, o carte de 108 pagini, al cărei titlu exprimă foarte bine rostul întregii colecții: istorisiri aparent simple, dar care pot sădi în sufletul copilului întrebări și înțelesuri importante. Cartea a apărut în catalogul Editurii Egumenița în anul 2026.

Copilul nu reține întotdeauna o definiție, însă își amintește o poveste. Își amintește personajul care a iertat, omul care a împărțit pâinea sa cu altul, copilul care și-a recunoscut greșeala sau sfântul care nu și-a pierdut nădejdea. Astfel, povestirea devine cateheză, fără să capete tonul unei lecții rigide.

În aceeași direcție se înscrie și volumul „Cu ce seamănă iubirea”, apărut în anul 2020, cu 96 de pagini. Chiar titlul pornește de la o întrebare pe care orice copil ar putea să o rostească. Iubirea este greu de definit, dar poate fi recunoscută în gesturi: în răbdarea părinților, în ajutorarea celui aflat în nevoie, în iertare, în prietenie și în grija față de cei singuri.

Sfinții nu s-au născut desăvârșiți

Poate cel mai provocator titlu al autorilor este „Păcătoșii din Rai”. Cartea cuprinde povestiri și întâmplări din viețile unor sfinți care, înainte de convertirea lor, au fost oameni stăpâniți de patimi și păcate. Între istorisirile prezentate se află convertiri ale unor tâlhari, actori, oameni căzuți și ale unor persoane pe care societatea le-ar fi considerat pierdute.

Mesajul unei asemenea cărți este deosebit de important: sfințenia nu înseamnă că omul nu a greșit niciodată, ci că nu a rămas prizonierul greșelii sale. Creștinismul nu vorbește despre oameni fără trecut, ci despre oameni care, întâlnindu-L pe Dumnezeu, au primit puterea unui nou început.

Cartea poate fi folositoare mai ales adolescenților, care ajung uneori să creadă că o greșeală le definește întreaga viață. Viețile sfinților arată că pocăința nu este umilirea omului, ci ridicarea lui.

Un volum apropiat ca metodă este „Eroinele credinței”, apărut în anul 2026, cu 160 de pagini. Acesta reunește povestiri și întâmplări din viețile unor femei sfinte a căror canonizare a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, între care se află și Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu.

Prezentarea acestor personalități este binevenită, deoarece le oferă copiilor și tinerilor modele feminine de credință, curaj, răbdare, demnitate și dragoste pentru Biserică.

Virtuțile explicate prin personaje biblice

O parte importantă a cărților semnate de cei doi autori este dedicată virtuților creștine. În loc să prezinte virtuțile numai prin definiții, autorii le așază în legătură cu personaje și întâmplări biblice.

În „Cumpătarea – Judecătorul virtuților”, virtutea cumpătării este prezentată prin viața Sfântului Proroc Daniel și a celor trei tineri care au refuzat să se îndepărteze de credința lor. Volumul are 56 de pagini și este încadrat între cărțile destinate copiilor.

Cumpătarea nu înseamnă numai abținerea de la mâncare sau băutură. Ea este puterea de a nu deveni robul propriilor dorințe, de a ști când este suficient și de a păstra măsura în tot ceea ce facem. Este una dintre virtuțile de care copilul lumii contemporane are foarte mare nevoie.

Volumul „Smerenia – Portarul virtuților” vorbește despre o însușire greu de înțeles într-o societate în care omul este îndemnat permanent să se promoveze, să se compare și să demonstreze că este mai bun decât ceilalți. În prezentarea cărții, smerenia este legată de acceptarea cu încredere a celor pe care Dumnezeu le îngăduie în viața omului.

Smerenia nu înseamnă lipsă de personalitate și nici dispreț față de propria persoană. Ea înseamnă adevăr: să îți cunoști darurile fără să te lauzi și greșelile fără să deznădăjduiești.

În „Înțelepciunea – Sfetnicul virtuților”, un volum de 56 de pagini apărut în anul 2024, înțelepciunea este prezentată ca puterea care luminează și îndrumă toate celelalte fapte bune. Cartea face parte din seria dedicată virtuților și este asociată, în prezentările editoriale, cu modelul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina.

Nu este suficient să intenționăm să facem binele; trebuie să știm și cum să-l facem, pentru ca ajutorul nostru să fie cu adevărat folositor. Din această perspectivă, înțelepciunea devine sfetnicul care păzește iubirea, curajul și milostenia de exagerare sau de rătăcire.

Cele zece porunci, explicate pe înțelesul tinerilor

Cartea „10 pentru Împărăție – Decalogul” are 64 de pagini și a apărut în anul 2023. Volumul îmbină povestirea, învățăturile și jocurile, fiind destinat copiilor, adolescenților și tinerilor.

Cele zece porunci sunt uneori percepute numai ca o listă de interdicții. În realitate, ele sunt hotare care apără libertatea și demnitatea omului. Porunca de a nu minți apără încrederea, porunca de a nu fura apără munca și proprietatea aproapelui, iar cinstirea părinților apără familia și recunoștința.

Prin povestiri și activități, Decalogul poate fi prezentat nu ca o colecție de amenințări, ci ca un drum care îl ajută pe om să nu se piardă.

Religia învățată și prin joc

Un instrument deosebit de folositor pentru profesori și cateheți este „Culegere de jocuri și exerciții creștin-ortodoxe”. Volumul are 112 pagini, a apărut în anul 2024 și este prezentat ca material complementar pentru manualele și auxiliarele ciclului primar.

Temele acoperă iubirea lui Dumnezeu, relația omului cu semenii, viața ca dar, identitatea creștină, comuniunea, sfințenia și iubirea creștină ca temelie a conviețuirii.

Jocul didactic nu micșorează seriozitatea orei de religie. Dimpotrivă, atunci când este bine ales, îl ajută pe copil să participe, să gândească, să colaboreze și să aplice ceea ce a învățat. Religia nu trebuie redusă la memorarea mecanică a unor noțiuni, ci trebuie să devină întâlnire, dialog și experiență.

O bibliotecă folositoare pentru familie și școală

Privite împreună, aceste volume urmăresc trei direcții importante: transmiterea credinței prin povestire, formarea caracterului prin cultivarea virtuților și implicarea copilului prin exerciții și jocuri.

Ele pot fi folosite în familie, la ora de religie, în școala de duminică, în taberele creștine sau în întâlnirile catehetice ale parohiei. Părintele poate citi o povestire înainte de culcare, profesorul poate porni de la ea o discuție, iar preotul o poate transforma într-o activitate catehetică.

În spatele unor titluri simple se află o idee pedagogică esențială: sufletul copilului nu poate fi format numai prin porunci rostite de la distanță. El are nevoie de modele, de întrebări, de întâmplări și de oameni în care să vadă că Evanghelia poate fi trăită.

Asemenea cărți nu îl obligă pe copil să devină peste noapte un mic teolog. Îl ajută însă să descopere că bunătatea este posibilă, că omul se poate ridica după cădere, că sfinții au fost oameni adevărați și că drumul către Dumnezeu începe adesea printr-un gest foarte simplu: o rugăciune, o iertare, o faptă bună sau o poveste citită la timpul potrivit.

Educația sufletului: De ce ora de Religie și mersul la biserică sunt repere, nu poveri

 

Educația sufletului: De ce ora de Religie și mersul la biserică sunt repere, nu poveri

 

Nimeni nu spune că este greșit ca un elev de la muzică să meargă la concert, unul de la biologie la muzeul de științe sau unul de la sport să participe la competiții. În același fel, este firesc ca disciplina Religie să îi familiarizeze pe elevi și cu spațiul liturgic, atunci când acest lucru este propus în context educațional și cu respectarea libertății de conștiință.

P.S. Dar se pare că doar ce ține de religie deranjează. Paradoxul este că nu ni se pare prea mult să petrecem ore întregi la cumpărături, în fața televizorului, pe telefon sau dormind până târziu. Pentru toate acestea găsim timp. Dar când vine vorba de o oră petrecută în biserică, de rugăciune sau de întâlnirea cu Dumnezeu, dintr-o dată ni se pare că este prea mult.

Problema nu este lipsa timpului, ci lipsa priorităților. Întotdeauna ne facem timp pentru ceea ce considerăm cu adevărat important.

Dacă credem că educația unui copil înseamnă doar informație și nu și formarea sufletului, atunci am redus omul la o simplă minte. Dar omul are și conștiință, și suflet, și nevoie de Dumnezeu.

Mersul la biserică nu este o povară, ci o întâlnire cu Dumnezeu, cu comunitatea și cu propriul suflet. Iar un copil care învață să-și facă timp și pentru Dumnezeu nu pierde o oră din viață, ci câștigă un reper pentru întreaga viață.

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

De ce ora de Religie contează: înainte de a o critica, trebuie să o cunoaștem

 

Este trist să vezi cum oameni care nu cunosc aproape nimic despre disciplina Religie își dau cu părerea despre ea și ajung chiar să susțină sesizări la Curtea Constituțională, explicându-ne „cum stau lucrurile”.

Mulți dintre cei care comentează nici măcar nu știu că în școlile din România se studiază religie confesională, iar istoria religiilor este cu totul altceva. Sunt două discipline diferite, cu obiective, conținut și metodologie distincte. A le confunda demonstrează tocmai lipsa unei informări minime înainte de a emite judecăți categorice.

Înainte de a cere schimbarea unei discipline studiate de milioane de elevi, poate ar fi mai înțelept să înțelegi despre ce este vorba. Dezbaterea este binevenită, dar ea trebuie să pornească de la cunoașterea faptelor, nu de la prejudecăți sau sloganuri.

Iar un anumit partid politic ar face mai bine să se preocupe de propriile probleme și de situația propriului președinte, în loc să transforme ora de Religie într-o temă de confruntare politică. Educația copiilor merită mai mult decât dispute ideologice și calcule electorale.

Religia nu înseamnă doar acumularea unor informații despre credință. Ea înseamnă formarea omului.

Într-o lume în care copiii și tinerii sunt bombardați zilnic de informații, opinii și modele de viață, ora de Religie rămâne unul dintre puținele spații în care se vorbește despre iubire, respect, iertare, responsabilitate, adevăr și demnitatea fiecărei persoane.

Studierea religiei nu urmărește doar cunoașterea Bibliei sau a tradițiilor creștine, ci dezvoltarea caracterului. Îi ajută pe elevi să înțeleagă cine sunt, care este sensul vieții, de ce este important să facă binele și cum pot construi relații bazate pe respect și iubire.

Marile valori care au modelat cultura europeană – compasiunea, solidaritatea, grija față de aproapele, dreptatea și libertatea – își au rădăcinile în tradiția creștină. Fără cunoașterea religiei, înțelegerea istoriei, artei, literaturii și identității noastre culturale rămâne incompletă.

Ora de Religie nu este despre constrângere, ci despre dialog, reflecție și libertatea de a pune întrebări. Este o invitație la descoperirea lui Dumnezeu și, în același timp, la descoperirea propriei conștiințe.

O societate are nevoie de oameni bine pregătiți profesional, dar și de oameni cu principii. Iar educația adevărată nu formează doar minți strălucite, ci și suflete frumoase.

„Înțelepciunea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile nu se pot asemăna cu ea.” (Pildele lui Solomon 8, 11)

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Învierea fiului văduvei din Nain - clasa a II-a

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Învierea fiului văduvei din Nain - clasa a II-a:            Fișa se poate descărca de aici: https://app.box.com/s/xrk0qgkxof9awlu6rolis8iyxmd4ykcl  - pdf https://app.box.com/s/2loujlq...

Sunt creștin și la școală - Clasa pregătitoare

 

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - Înmulțirea pâinilor și a peșt...

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - Înmulțirea pâinilor și a peșt...:  Pentru un alt model de coșuleț m-am inspirat de aici: https://theconfidentjournal.blogspot.com/2017/09/sunday-school-craft-feeding-5000-...

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - clasa a II-a

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Minunile lui Iisus - clasa a II-a

Creștinii din biserica mea - Clasa pregatitoare

 

Pilda Fiului Risipitor - Clasa a VIII-a

Pilda Fiului Risipitor - material pentru clasa a VII-a/ Clasa a VIII-a

   Am folosit următorul text și exercițiile + filmul (știu că nu este ortodox, dar este o variantă modernă a Pildei).

Pilda Fiului Risipitor

Iisus a mai spus o pildă despre ceea ce înseamnă să fii pierdut şi despre pocăinţă:

„Era odată un om care avea doi fii. Cel mai tânăr i-a cerut tatălui să-şi împartă averea şi să primească din ea partea care i se cuvenea. După ce a primit-o, şi-a părăsit casa părintească şi s-a dus să petreacă într-o ţară îndepărtată unde şi-a risipit întreaga avere ducând o viaţă plină de plăceri. Când nu a mai avut ce cheltui, s-a întâmplat ca în aceea ţară să se facă o foamete mare; atunci a cerut ajutorul unuia dintre locuitorii acelei ţări, care l-a pus să-i păzească porcii.

După câtva timp ajunsese atât de flămând, încât ar fi mâncat şi din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i se îngăduia!

Dându-şi seama de mizeria în care ajunsese, şi-a adus aminte de tatăl său şi de faptul că până şi slujitorii tatălui duceau o viaţă îndestulată, în timp ce el era gata să piară de foame. În aceste condiţii, s-a hotărât să se întoarcă acasă şi să-i ceară iertare tatălui său, sperând că va fi primit înapoi, chiar şi ca simplu slujitor. Şi s-a gândit să-i spună tatălui aceste cuvinte: «Tată, am greşit mult faţă de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă, te rog, ca pe unul dintre slujitorii tăi!».

Luând această hotărâre, tânărul a pornit înapoi spre casă. Pe când era el încă departe, tatăl –a văzut, a alergat bucuros în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat, sărutându-l.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi, fiul său i-a zis: «Tată, am greşit mult faţă de tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău».

Tatăl, însă, de bucurie nu l-a mai lăsat să-i ceară primirea înapoi ca un simplu slujitor, ci l-a primit cu toată inima ca pe fiul său de odinioară.

Dar aceea tatăl le-a poruncit slujitorilor să îl îmbrace pe fiul său cu haina cea dintâi (simbol al redobândirii stării de curăţie a inimii pe care o avusese la început), ă îi pună pe mână inel (simbol al demnităţii împărăteşti, al stăpânirii de sine) şi să pregătească un ospăţ din viţelul îngrăşat (ca semn că tatăl îl face părtaş la tot ce are), pentru a sărbători împreună bucuria regăsirii (bucuria întoarcerii la Dumnezeu).

«Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat», a zis tatăl.

În vremea aceasta fiul cel mare era la muncă pe câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit de departe cântece şi jocuri şi a întrebat pe una dintre slugi, ce se întâmplase în lipsa sa. Aflând de la acea slugă că tatăl său făcuse un ospăţ de bucurie că s-a întors fratele său, s-a mâniat li nu a mai vrut să intre în casă. Atunci a ieşit chiar tatăl şi l-a rugat să intre. Dar el tot nu a vrut şi i-a spus tatălui său pe un ton de reproş: «De atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, dar mie nu mi-ai dat niciodată nimic, nici măcar un ied, să mă veselesc şi eu cu prietenii mei! Când a venit, însă, acest fiul al tău care ţi-a irosit averea, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat şi ai făcut un asemenea ospăţ!».

Drept răspuns, Tatăl îi aminteşte că acest fiul al său este totuşi fratele lui, pentru a cărui întoarcere şi izbăvire ar trebui să se bucure şi el: «Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuie să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat».

(Luca 15, 11-32)

Grupa I

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale tatălui. Încercuieşte-le pe cele care se potrivesc:

Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Fiul cel tânăr reprezintă pe:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      omul care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Plecarea nesăbuită a fiului celui mai mic de acasă reprezintă:

a)      părăsirea dreptei credinţe, alegerea unei vieţi trăite în robia păcatului.

b)      trezirea din păcat şi nădejdea că va fi iertat.

Grupa II

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale fiului celui tânăr. Alege-le pe cele pozitive şi pe cele negative şi notează-le în două coloane în caiet. Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Tatăl celor doi fii Îl reprezintă pe:

a)      Dumnezeu (Tatăl ceresc).

b)      omule care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Primirea fiului risipitor de către tatăl său cu braţele deschise Îl reprezintă pe:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      Dumnezeu care primeşte cu bucurie în Împărăţia Sa, şi pe cei păcătoşi care se întorc la El, nu numai pe cei drepţi.

Grupa III

1.      Care sunt trăsăturile de caracter ale fiului celui mare. Alege-le pe cele pozitive şi pe cele negative şi notează-le în două coloane în caiet. Drept, iertător, smerit (cu părere de rău pentru păcate), invidios, ascultător, neascultător, răbdător, blând, harnic, mânios, cumpătat, necumpătat, îndreptat spre căinţă.

2.      Alege răspunsul corect.

·         Fiul cel mare este:

a)      orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu.

b)      omul care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând păcate mari.

·         Hotărârea fiului risipitor de a se întoarce acasă reprezintă

a)      trezirea din păcat şi nădejdea că va fi iertat.

b)      părăsirea dreptei credinţe, alegerea unei vieţi trăite în robia păcatului.

loading..

Pilda Fiului risipitor - Desene animate - Clasa a VIII-a - Libertate și responsabilitate în viață

Pilda fiului risipitor - Re... by Hrab Alexandru

S-ar putea să vă intereseze și:

https://religieinscoala.blogspot.com/2021/02/pilda-fiului-risipitor-clasa-viii-a.html

https://religieinscoala.blogspot.com/search/label/Pilda%20fiului%20risipitor

IISUS HRISTOS, ÎNVĂȚĂTORUL LUMII - clasa a VI-a

 

Cele 10 Porunci Explicarea poruncilor care ne arată cum trebuie să ne raportăm la Dumnezeu

 

Cele 10 Porunci

Explicarea poruncilor care ne arată

cum trebuie să ne raportăm la Dumnezeu

 

Ieșirea evreilor din Egipt a fost un drum anevoios, dar plin de împliniri, sub îndrumarea lui Moise și cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a răsplătit lui Moise statornicia în credință prin vorbirea pentru a doua oară pe Muntele Sinai. Moise a dedicat 40 de zile postului și rugăciunii, ascultând sfaturile lui Dumnezeu și primind cele zece porunci, scrise de mâna Sa pe două lespezi de piatră. Decalogul, reprezentat de cele zece porunci, are rolul de a ghida oamenii pe calea cea bună în viață. Cele zece porunci sunt un dar al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și ne învață respectul față de Dumnezeu (primele patru) și de semeni (ultimele șase).

Porunca întâi: „Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” – ne învață că Dumnezeu este unic, Părintele iubitor, doar Lui I se cuvinte închinare. De asemenea, porunca ne învață să nu punem nimic mai presus de Dumnezeu.

Porunca a II-a: „Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru. Să nu te închini lor, nici să le slujești!” – ne învață să nu întrerupem legătura cu Dumnezeu, să nu ne lăsăm amăgiți de lucruri care  ne creează dependență. Să nu punem mai presus de El: faima, banii, viciile, jocurile (pc, telefon, tabletă, jocurile de noroc). În Antichitate popoarele erau politeiste, se închinau la zeități sculptate. Prin idolii de azi ne le mai înțelegem pe acestea, ci orice lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu. Icoanele nu sunt idoli, pentru că în ele sunt reprezentate fapte sau persoane care au trăit cu adevărat/au avut loc cu adevărat (reale).

Porunca a III-a: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” – ne învață să nu luăm numele lui Dumnezeu în batjocură, în zadar, la mânie sau în glumă, să nu înjurăm și să nu jurăm. Să nu spunem glume pe seama numelui lui Dumnezeu, să nu râdem la astfel de glume.

Porunca a IV-a: „Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești” – ne învață să cinstim ziua odihnei și zilele de sărbătoare, să mergem la biserică, să ne odihnim trupește și sufletește, să-i vizităm pe cei dragi și pe cei din nevoi. Cinstim ziua Duminicii, pentru că este ziua în care a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu S-a odihnit după crearea lumii, S-a pogorât Duhul Sfânt.

 

Ideile pe scurt

Porunca I

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”

·         Dumnezeu este unic și singurul vrednic de închinare

·         El este Părintele iubitor al oamenilor

·         Nimic nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu în viața noastră

Porunca a II-a

„Să nu-ți faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujești!”

·         Să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu prin idolii moderni

·         Idolii pot fi: banii, faima, viciile, jocurile, tehnologia etc.

·         Icoanele nu sunt idoli, ci reprezintă persoane și fapte reale

·         Să păstrăm legătura vie cu Dumnezeu

Porunca a III-a

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”

·         Să nu folosim numele lui Dumnezeu în glumă, batjocură sau mânie

·         Să nu înjurăm și să nu jurăm folosind numele Lui

·         Să arătăm respect față de numele lui Dumnezeu

Porunca a IV-a

„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești”

·         Să cinstim Duminica și sărbătorile

·         Să mergem la biserică

·         Să ne odihnim trupește și sufletește

·         Să fim alături de cei dragi și de cei aflați în nevoie

·         Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos

 

Explicarea pentru copii

Porunca I

·         Dumnezeu este unul singur

·         Doar Lui ne rugăm și ne închinăm

·         Nu punem nimic mai important decât Dumnezeu

Porunca a II-a

·         Să nu ne închinăm la idoli

·         Idolii de azi pot fi: banii, faima, jocurile, telefonul, viciile

·         Icoanele nu sunt idoli, ele ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu

Porunca a III-a

·         Să nu folosim numele lui Dumnezeu în glumă sau la supărare

·         Să nu înjurăm și să nu jurăm folosind numele Lui

·         Arătăm respect față de Dumnezeu prin cuvintele noastre

Porunca a IV-a

·         Să cinstim Duminica și sărbătorile

·         Să mergem la biserică

·         Să ne odihnim și să facem fapte bune

·         Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos

Bibliografie:

1. ***Trăirea învățăturii de credință. Activități didactice pentru ora de religie creștin ortodoxă - clasa a IV-a, ed. Partoș, Timișoara, 2013.

2.       Cristian Alexa, Mirela Şova, Dragoş Ioniţă, Sorina Ciucă, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, Ed. Akademos Art, Bucureşti, 2022.

3.       Florin Liviu Negruţiu, Mihaela Maria Guicin, Ioana Corujan, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. Litera, București, 2022.

4.       Vasile Timiş, Ionica-Viorica Popa, Florian Popa, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. CD Press, București, 2022.