Se afișează postările cu eticheta religie ortodoxa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta religie ortodoxa. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Ce înseamnă să devenim sfinți? - clasa a IV-a


Ce înseamnă să devenim sfinți?


            Pentru ora de Religie Ortodoxă, la clasa a IV-a, există lecția Calea spre Dumnezeu, deschisă tuturor oamenilor. Unul din manualele de Religie, Benga, Cristina, Ciachir, Aurora, Ghițiu, Mihaela, Niculae, Ioana, Religie. Cultul Ortodox. Manual pentru clasa a IV-a, semestrul I, ed. Corint, București, 2017, la pagina 37, cuprinde câteva idei pe care elevii să le noteze în caiețel.
            De la aceste idei, am încercat să creez un filmuleț și o fișă ca informațiile să fie mai bine asimilate de elevi.
Fișa este pe formatul A5 ca la imprimantă să poată fi scoase două pagini pe o foaie.
            De ce l-am ales pe Sfântul Nicolae? Pentru că, după părerea mea, este sfântul cel mai iubit de copii.

luni, 5 septembrie 2016

Darul, dovada iubirii noastre fata de Dumnezeu - fișă de lucru. Clasa a II-a


Bucuria de a trăi - clasa a III-a: Proiect didactic+fișă de lucru+icoană+filmuleț

Nașterea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul from Hrab Alexandru on Vimeo.



Joc: Cine este prietenul tău?


Joc: Cine este prietenul tău?

Temă: Prietenia
Text biblic: Ioan, 15:15 [b]
Ideea jocului: Copiii vor sta spate în spate și vor încerca să ghicească cine le este partener.
Materiale necesare: O biblie
Pregătire în Prealabil: Nu este necesară.
Vei cere copiilor să formeze două grupuri. Primul va sta cu fața la perete, în timp ce al doilea grup se va așeza în tăcere în spatele lui. Copiii care stau cu fața la perete n-ar trebui să știe cine stă în spatele lor.
Cei din primul grup vor încerca să ghicească cine este în spatele lor, întinzând mâinile și atingând capetele acestora. Vor avea dreptul la două încercări înainte de a se întoarce și vedea despre cine este vorba. Vei cere apoi partenerilor să-și spună numele și să enumere câteva lucruri pe care le-ar plăcea să le facă împreună cu un prieten.
Cele două grupuri vor schimba locurile, astfel încât cel de-al doilea grup se va întoarce cu fața la perete în timp ce primul se va amesteca în liniște și se va așeza cu spatele în spatele celui de-la doilea.
La sfârșitul jocului, adresează copiilor următoarele întrebări:
·         Câți dintre voi v-ați recunoscut prietenii doar atingându-le capetele?
·         Ce lucruri ați aflat despre prietenii voștri din discuția cu ei?
Vei citit Ioan, 15:15 [b] și apoi vei întreba:
·         Cine mai este prietenul vostru?
Încheie cerând tuturor să strige: „Isus [Iisus] este prietenul nostru!”[1].




[1] Marea carte a jocurilor pentru copii, traducere Marius Dobondi, ed. Noua Sepranță, Timișoara, p. 34.

Crearea de jocuri online în limba română. Rebus, cuvinte încrucișate, crearea de itemi, amestecare de cuvinte etc II


Crearea de jocuri online în limba română.
(Rebus, cuvinte încrucișate, amestecare de cuvinte etc)
         
   Într-o postare pe blog la adresa http://hrabalexandru.blogspot.ro/2015/04/programe-si-site-uri-de-ajutor-in.html am prezentat unele programe și site-uri web necesare pentru activitatea didactică.
            Astăzi prietenul de pe FACEBOOK domnul Radu Capan administratorul site-ului http://www.cateheza.ro/ mi-a prezentat la adresa:
un loc special unde putem crea Rebus, Labirint, Cuvinte ascunse etc necesare pentru activitatea didactică. Domnul Capan ne prezintă de exemplu pentru Rebus și explicațiile despre cum putem să-l folosim și cum putem să-l aducem în word http://www.cateheza.ro/generatoare/rebus/.
            Tot ce trebuie să facem este să ne crem un cont pe http://www.cateheza.ro/ și gata. Vom găsi pe acest site și multe alte materiale pentru activitatea didactică.
            Ceea ce este important și de reținut este faptul că domnul Radu Capan a reușit să creeze un astfel de site special pentru noi cei din România și doar din dorința de a-i ajutat pe profesori și pe cateheți în activitatea didactică.


„Înger, Îngerașul meu” - Ana Blandiana


„Înger, Îngerașul meu”

        

    Încerc să îmi imaginez ce fel de om aș fi fost și cum ar fi fost viața mea, dacă în copilărie nu aș fi fost învățată să îngenunchez la marginea patului și să spun, înainte de a adormi, rugăciunea. Nu reușesc, pentru că ar fi vorba de cineva atât de diferit, încât nu pot să-l înțeleg, simt că trebuie să-mi fie mila de el. Pentru că, în timp ce spuneam „Înger, îngerașul meu” cu pleoapele cât mai grele și vedeam printre gene cum îngerii se joacă fâlfâind între viața și vis, adormeam fericită, iar aceea senzație de dulce intimitate cu transcedentalul nu avea să mă mai părăsească niciodată.
            Nu pot să-mi imaginez cum aș fi rezistat tuturor încercărilor prin care am trecut de-a lungul vieții, fără sentimentul născut atunci că nu sunt niciodată singură, că lângă mine se află mereu, protejându-mă și gata să mă ajute, îngerul păzitor din rugăciunea de la marginea patului. Și asta pentru că pur și simplu nu aș fi rezistat. Toată puterea, tot curajul și chiar toată inteligența pe care m-am sprijinit mai târziu proveneau din acel miraculos sentiment al nesingurătății descoperit în prima copilărie.
            De altfel, aceste rugăciune simple de la început de lume – cu versurile lor naive, învățate pe de rost de copii chiar înainte de a le înțelege – reușesc într-un mod aproape magic să fixeze în micile suflete, pentru tot restul vieții, linia despărțitoare dintre bine și rău, ca și credința, bunătatea, duioșia, compasiunea, dragostea, speranța. Sunt ca niște semințe semănate la timpul potrivit din care, poate, vor crește plantele care să apere viitorul de uscăciune, opunând luptei sălbatice între generații, dragostea de părinți și legi de fier al celui mai puternic, mila caldă pentru cel mai slab.
            Recitesc înduioșată și cu nostalgie poezii pe care le recitam când aveam 3-4 ani și pe care le știu pe dinafară și acum, fără să le judec estetic și fără să mi se pară învechite. Le recitesc cu sentimentul cu care privesc vechile icoane pe sticlă în care chiar stângăcia desenului dă farmecul și argumentul autenticității.
            Tot ce pot să sper este ca un număr cât mai mare din copiii de azi să le învețe pentru toată viața și un număr cât mai mare din adulții de mâine să și le aducă aminte cu înduioșarea și nostalgia mea de acum, cu neobosita convingere că lumea noastră tehnică și rece mai poate fi încălzită – și salvată astfel – la sânul vechilor obiceiuri și a veșnicei credințe. Și nu sunt în stare să-mi imaginez un tablou mai vibrant de optimism și speranță decât viziunea milioanelor de copii ai viitorului îngenunchiați în cămășuțe albe la marginea patului și spunând cu pleoapele grele de somn „Înger, îngerașul meu…”
Ana Blandiana[1].


[1] Cele mai frumoase poezii creștine pentru copii, Antologie de Leon Magdan cu o prefață de Ana Blandiana, ed. Mateiaș, București, 2006, pp 4-5.

Faceți căutări pe acest blog