Un blog despre Religie și ora de Religie. Din dragoste de Dumnezeu. Materiale didactice, fișe de lucru, manuale școlare.
Pagini
- Pagina de pornire
- Forum dedicat Orei de Religie (Portalul profesorului de Religie)
- Blogul de Religie
- Didactica Ortodoxă
- Blog Hrab Alexandru
- Linkuri educație
- Puzzles
- Pagina dedicată Sfântului Nicoale
- Povești moralizatoare
- Materiale Nașterea Domnului
- Materiale Învierea Domnului
- Softuri educationale
- Filme
- Pelerin în Țara Sfântă
- Să-i ajutăm pe cei în suferință
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Carti
- De pe net adunate și înapoi la lume date
- Devotional
Materiale pe clase
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta povestiri pentru ora de religie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povestiri pentru ora de religie. Afișați toate postările
miercuri, 20 august 2025
duminică, 29 martie 2020
sâmbătă, 1 februarie 2020
Copilul, pâinea și Hristos
Copilul,
pâinea și Hristos
În
copilărie cunoșteam această povestioară sub formă de poezie. Azi am (re)găsit-o.
Îmi amintește de povestea lui Marcellino: http://hrabalexandru.blogspot.com/2014/11/marcellino-o-minune-de-baietel-filmele.html
marți, 19 februarie 2019
Zidul și parcul!
Zidul și parcul!
Povestea
următoare este despre doi bărbați grav bolnavi, imobilizați la pat împărțind
aceeași cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea așezat în
fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din plămâni. Patul său
era poziționat în dreptul singurei ferește din cameră.
Celălalt bărbat era imobilizat în poziție
culcată și îi era inaccesibilă ipotetica priveliște pe care o oferea unica
fereastră.
O inimă perfectă
O inimă perfectă
Într-o zi, un tânăr s-a oprit în
centrul unui mare oraș și a început să le spună trecătorilor că are cea mai
frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o
mare mulțime de oameni și toți îi admirau inima care într-adevăr perfectă. Nu vedeai
pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toți au căzut de acord că era cea
mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de
inima lui și nu contenea să se laude singur cu ea. Când deodată de mulțime s-a
apropiat un bătrânel. Cu glas liniștit, el a rostit ca pentru sine:
luni, 24 decembrie 2018
Povestea păsărilor din noaptea Crăciunului
Povestea păsărilor din noaptea Crăciunului
Cine ascultă sau citește cu atenţie o
pildă nu va mai fi niciodată același, fiindcă ea îşi va croi singură drum către
inima lui şi va doborî barierele din calea harului divin. Louis Cassels, un
scriitor american creștin, azi în vârstă de 96 de ani, a scris, cu mult timp în
urmă, o istorioară legată de sărbătoarea Crăciunului. Povestea relatată de el,
în fapt, o întâmplare cât se poate de adevărată, vine să ne transmită un mesaj
simplu și pătrunzător: Adevărului nu i te poţi opune la nesfârșit, decât dacă ești
nesincer ori viclean.
vineri, 2 martie 2018
Cele patru piersici
Cele patru piersici
O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe
cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o
piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi
împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat
pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A
fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am
udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor.
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur
că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai
făcut cu piersica ta?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă
şi fragedă...
- Şi apoi?
- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la
mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în
glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi
leneşul mai mult aleargă". Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? -
1-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.
- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi
am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare
negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea
ce ai primit de la părinţi.
În sfârşit, ţăranul 1-a întrebat şi pe
ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?
- Nici eu nu ştiu, tătucă.
- Cum, şi tu ai vândut-o?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la
prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult
pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet[1].
[1] Leon Magdan, Cele mai frumoase
Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, ed. Aramis, f.l., f.a., pp. 12-13.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



