Nu vă bateți joc de profesori!
Constantin Cucoș
Unele
„întâmplări” cu conotație morală, petrecute în spațiul școlar (copii abuzați de
educatori, profesori agresați de elevi etc.), readuc în atenție dimensiunea
etică a profesiei didactice și necesitatea decelării și respectării unei
normativități pe măsură. Cum „bruiajul ” deontologic s-a intensificat în
spațiul social și mediatic, era de așteptat ca acesta să influențeze mai intens
și zona educației. Am abordat această problematică de mai multe ori[i]; dorim acum să ne referim la un alt
versant al problematicii și anume la limitele intervenției celeilalte părți a
binomului educator-educat, punând o serie de întrebări, de tipul: ce și cât îi
este îngăduit elevului (și celor care se află în spatele acestuia: părinți,
tutori, instanțe mediatice, comunitare etc.) în relația didactică? Care sunt
avantajele, limitele sau pericolele acestor intervenții? Nu cumva și profesorul
poate fi abuzat? Pe el cine îl apără în fața celor care îi discreditează munca
sau pun presiune pe activitatea ce o desfășoară?
