Metoda K-W-L
(Know – Want to know – Learned)
(Știu
– Vreau să știu - Am învățat)
Definiție:
K-W-L este metoda utilizată în vederea valorificării cunoștințelor și
experiențelor anterioare ale elevilor, în vederea optimizării învățării.
Etape în utilizarea
metodei
1. Profesorul
anunță tema care urmează să fie supusă dezbaterii, iar apoi realizează pe
tablă
un tabel în care va nota: ceea ce știu deja elevii, ceea ce doresc să știe, iar
la sfârșitul activității, ceea ce au învățat despre subiectul aflat în
discuție.
Știu/cred
că știu
|
Vreau
să știu
|
Am
învățat
|
2. Elevii
notează pe o fișă, individual sau în perechi, ideile pe care le cunosc
referitor
la
tema propusă, precum și ceea ce doresc să știe.
3. Ideile
notate pe fișe de către elei vor fi discutate cu întreaga clasă, iar cele care
sunt
acceptate
de către întreg colectivul sunt scrise în tabel.
4. Neclaritățile/
așteptările elevilor, identificate pe baza discuțiilor, vor fi scrise în co-
loana
a doua a tabelului.
5. Se
realizează transmiterea cunoștințelor/ se analizează materialele complementare
(casete
video, articole din ziar etc.) în vederea clarificării problemelor necunoscute
sau neînțelese de elevi,
6. Elementele
noi, desprinse în urma discuțiilor, vor fi trecute în coloana a treia.
Această
etapă presupune comunicarea noilor cunoștințe, dar și compararea acestora u
noțiunile studiate anterior și cu expectanțele elevilor, exprimate în primele
două coloane. Pot fi puse următoarele întrebări: Care sunt noile cunoștințe dobândite? Cum răspund acestea la
întrebările inițiale? Care întrebări au rămas fără răspuns? Există răspunsuri
pentru care nu am formulat întrebări? Ce ați dori să aflați în plus despre acest
subiect?
Aspecte legate de utilizarea
metodei
Este
important ca fiecare elev să aibă posibilitatea de a-și expune punctul de
vedere, pe parcursul discuțiilor.
În
măsura în care anumite întrebări ele elevilor nu-și găsesc răspuns pe parcursul
activității, profesorul va reveni în activitățile (orele) următoare la fiecare
dintre acestea.
Este
necesar să se realizeze o cât mai bună legătură între ceea ce elevii cunosc
deja din lecțiile anterioare, ceea ce-și doresc să cunoască și nivelul de
cunoaștere atins de ei la finalul lecției[1].
[1]
Dorin Opriș, Monica Opriș, Metode active
de predare-învățare, ed. Sf. Mina, Iași, 2008, pp. 112-113.
