luni, 3 noiembrie 2025

Simbolul credinței – clasa a VIII-a - întrebări de recapitulare

 



Simbolul credinței  – clasa a VIII-a

 

1. Cine ne-a dăruit învățătura de credință creștină despre Dumnezeu?

a) Sfinții Apostoli

b) Domnul nostru Iisus Hristos

c) Duhul Sfânt

d) Biserica

2. Cum se numește prima mărturisire de credință formulată de Sfinții Apostoli?

a) Crezul niceean

b) Simbolul apostolic

c) Simbolul de credință

d) Evanghelia

3. De ce a fost necesară formularea clară și scrisă a mărturisirii de credință?

a) Pentru a fi tradusă în mai multe limbi

b) Pentru a fi mai ușor de memorat

c) Pentru a evita apariția ereziilor

d) Pentru a fi predată copiilor

4. Cum se numește în alt fel Simbolul de credință?

a) Dogma Bisericii

b) Crezul

c) Cuvântul Evangheliei

d) Porunca cea mare

5. Câte articole are Crezul?

a) 7

b) 8

c) 10

d) 12

6. Când și unde au fost stabilite primele articole ale Crezului?

a) La Sinodul I Ecumenic de la Niceea, anul 325 d.H.

b) La Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, anul 381 d.H.

c) La Ierusalim, în timpul Apostolilor

d) În timpul împăratului Constantin cel Mare

7. Ce cuprind primele opt articole ale Crezului?

a) Întruparea și Învierea Domnului

b) Credința în Sfânta Treime

c) Învățăturile despre Biserică și Taine

d) Faptele Mântuitorului

8. Ce ne învață articolul întâi al Crezului?

a) Despre Duhul Sfânt

b) Despre Fiul lui Dumnezeu

c) Despre Dumnezeu Tatăl, Creatorul lumii

d) Despre Biserică

9. Ce a făcut Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor?

a) A venit pe pământ, S-a răstignit și a înviat

b) A trimis proroci în lume

c) A creat lumea din nimic

d) A scris Evangheliile

10. Ce reprezintă Crezul pentru credincioși?

a) O rugăciune de seară

b) O formulă de judecată

c) Mărturisirea dreptei credințe spre mântuire

d) Un text istoric al Bisericii

Darul, dovada iubirii noastre fata de Dumnezeu - fișă de lucru. Clasa a II-a

 


miercuri, 1 octombrie 2025

Iubirea, temeiul vieții - Clasa a VIII-a

   Părintele Dumitru Stănilaoie că Dumnezeu îl face pe om liber, iar omul gândește, dar de ce să mă supun altuia, de ce să mă supun lui Dumnezeu? Când el spune că Dumnezeu îl face pe om liber, nu înseamnă că omul este liber „fără Dumnezeu”, ci că adevărata libertate se descoperă în comuniune cu Dumnezeu, nu în despărțirea de El. Pentru Părintele Stăniloaie, omul este chipul lui Dumnezeu pentru că poate iubi liber. Dumnezeu nu vrea „supuși” ca niște sclavi, ci persoane libere care aleg iubirea. Dacă Dumnezeu ar fi impus ascultarea, omul ar fi doar o mașină morală, nu o persoană. De aceea, libertatea este darul prin care putem iubi — iar iubirea, ca să fie reală, trebuie să fie liberă. Supunerea față de Dumnezeu nu e o pierdere a libertății, ci o intrare în adevărata libertate. Pentru că atunci când omul se „eliberează” de Dumnezeu, ajunge de fapt robul propriei voințe, al egoismului, al patimilor. Dar când se supune lui Dumnezeu — adică acceptă iubirea și voia Lui — se eliberează de aceste lanțuri lăuntrice. Este ca o flacără: dacă rămâne în vatră, luminează și încălzește. Dacă vrea „independență” și sare afară, se stinge. Ascultarea de Dumnezeu nu e o formă de constrângere, ci un act de comuniune. Când omul se smerește, el nu se micșorează, ci se deschide infinitului lui Dumnezeu.

Faceți căutări pe acest blog