Recital Cântece patriotice

Programul artistic face parte din manifestările dedicate concursului „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”

1. Lăudați-L că e Mare Dumnezeu

2. Avem o țară

3. Nu plânge Maică Românie

Nașterea lui Iisus (sceneta)

Nașterea lui Iisus

         Piesă religioasă adaptată pentru a fi prezentată în biserică sau pe scenă în cadrul serbărilor școlare. Sunt 12 personaje: Maica Domnului, Iosif, doi îngeri, steaua, păstorul, craii: Baltazar, Melchior și Gașpar, moș Crăciun și doi povestitori. Piesa este prezentată pe solee, iar personajele intră în scenă pe rând.

            Decorul: În fundal, un panou pe care este picată peștera cu animale. În fața panoului pe fân și paie stau Iosif și Maria cu Pruncul așezat în iesle (un coș de nuiele). Deasupra panoului, în dreptul Pruncului Iisus, o stea mare cu raze lungi care ajung până la iesle. Undeva, mai în față, ușor lateral, un foc (neaprins, sugerat de coceni, vreascuri, lanternă, celofan roșu), lângă care stă păstorul. Tot în față, dar în partea opusă sunt pregătiți îngerașii, steaua și cei trai crai. În fața acestui decor, cortina. Moș Crăciun și colindătorii intră de afară și se așază în fața cortinei lângă povestitori.

Recuzita: Maica Domnului – o cămașă lungă albă și pelerină albastră, ține în brațe Pruncul (o păpușă înfășată), iar pe capul ei și al pruncului – aureole. Iosif – cămașă lungă albă, pelerină maro. Îngerii – rochițe albe, aripi, coronițe din beteală argintie. Steaua – rochiță galbenă, împodobită cu beteală aurie, poartă în mână o stea mare. Păstorul – costum național. Craii – cămăși lungi legate la mijloc cu șnur împletit, iar pe cap coroane. Moș Crăciun – costum tradițional. Povestitorii – pantaloni negri, cămașă albă, papion.

(În fața cortinei sunt doi povestitori)

Povestitor 1: Când vine Zâna Iarnă, cu primii fulgi de nea

                        Se scutură din nori, de Sfinte Sărbători.

                        Povești cu îngerași, pentru copii poznași

                        Povești cu Sfinți Părinți, pentru copii cuminți

                        Povești cu Moș Crăciun, pentru copiii buni.

                        (Se aud colindători sunând din zurgălăi și colindând împreună cu Moș Crăciun).

                Moș Crăciun: Primiți colinda?

                (Povestitorii îi invită înăuntru. Aceștia intră colindând):

                Colind: Moș Crăciun.

                Povest. 2:            De ce sunt veseli toți acum? E sărbătoarea de Crăciun!

                                               E ziua în care ne-a sosit, din cer copilul, Sfânt Iubit;

                                               Pe drum numai colindători, în straie de sărbători

                                               Și pe la case din Ajun, umblă iubitul Moș Crăciun.

                M. Crăciun:        Am venit și-n seara asta, ca-n tot anul negreșit

                                               Să sărbătorim cu toții, praznicul cel Preamărit.

                                               (Unul dintre povestitori îi aduce un scaun lui Moș Crăciun și îi spune):

                Povest. 1:            Îl poftim pe Moș Crăciun să se așeze, și cu drag va povesti,

                                               Despre Nașterea cea Sfântă, ce lumea o va mântui.

                M. Crăciun:        A fost odată un copilaș, născut într-o livadă,

                                               În grajd, afară din oraș, și atât era de drăgălaș,

                                               Că mii și mii de îngerași s-au coborât să-l vadă.

                                               Și când era să se nască, ieșit-a în țară poruncă regească,

                                               Ca toți să meargă și să se-nscrie, înc etatea lor de obârșie.

                                               Și din Galileea, de la Nazaret, mergea și Maria cu Iosif cel drept

                                               Pân-la Vifleem orașul vestit, unde-și căutară loc pentru dormit

                                               Și unde Fecioara Maria L-a născut pe Hristos, Mesia.

                                               (Se deschide cortina, iar povestitorii și Moș Crăciun se retrag în stânga și-n dreapta).

                Îngerul 1 (dreapta): Dulce copilaș Ceresc, ce te naști pe lume,

                                                               Vino, noi Îți dăruim casa cea mai bună.

                Îngerul 2: (Stânga):         Dulce Copilaș Ceresc, Fiu de Maică Sfântă

                                                               Vino, cei ce te iubesc, cu iubire-ți cântă.

                Colind: Astăzi S-a născut Hristos.

                               (Îngerii vor lua pe rând pruncul în brațe de la Maica Domnului în timp ce recită).

                Îngerul 1:            O, ești frumos ca Adevărul, strălucitor și minunat,

                                               Ce-n limpezimea lui e veșnic, atotputernic și curat.

                Îngerul 2:            O, ești frumos ca și Iubirea, dumnezeiescul har mărit,

                                               Iubirea care ca și tine, e fără margini și sfârșit.

                Îngerul 1:            O, ești frumos cum e Nădejdea, din jertfa inimii fierbinți

                                               Ce pentru o clipă fericită, adună ani de suferinți.

                Îngerul 2:            O, ești frumos cum e Credința, curată și de neclintit,

                                               Mereu mai mare, mai frumoasă, dar cea dintâi până la sfârșit.

                Îngerul 1:             O, ești frumos ca Mântuirea, ce-a șters atât adânc alean,

                                               Și-arată veșnic mai frumoasă, din zi de zi, din an în an.

Îngerul 2:            O, ești frumos cum de frumoasă e numai Frumusețea Ta

                                               Mi-e sufletul pe veci Iisuse, robit și fermecat de ea.

Iosif:                     În fața Ta îmi plec ochii umezi, cu suflet copleșit de drag

                                               Strălucitoarea Ta frumusețe, uimit m-a îngenunchiat în prag.

                                               Și-mi uit și zbuciumul și lupta și-ntregul plânset dureros,

                                               Și te privesc uimit Iisuse, o ești frumos, așa frumos.

Maica Domnului (cu Pruncul în brațe): Ce nume scump ai Tu Iisuse, fiul sufletului meu,

                                                                                              Mireasma ta dumnezeiască, îmi umple sufletul mereu.

                                                                                              Nimic pe lume nu mă-ncântă, nu mă vrăjesc și nu mă atrag

                                                                                              Comoara mea de veșnicie, ești numai Tu, Iisuse drag.

(Maica așează Pruncul în iesle).

                M. Crăciun:        Îngerii au coborât, la păstori de i-au trezit

                                               Îndemnându-i ca să meargă, pe Hristos și ei să-L vadă.

                Îngerul 1:             Treziți-vă păstori, vă aducem veste bună,

                                                Astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos.

                                                (Îngerii după ce trezesc păstorii, se așează jos în stânga și în dreapta ieslei).

                Păstorul:             Ciudat vis am mai visat, îndată ce m-am culcat

                                               Să mergem la Vifleem, pe Mesia să-L vedem.

                                               Parcă cerul s-a deschis, să mergem că nu e vis.

                                               Fraților, să ne grăbim, pe Mesia să-L găsim,

                                               Cu daruri să ne închinăm, bucurie să aflăm.

                Colind: Trei păstori.

                               (Păstorul merge la iesle și pune darul său lângă Prunca, apoi se așază lângă îngerași. În acest timp apare Steaua).

                Povest. 2:            Iată că și Steaua pe cer strălucește

                                               Și din răsărituri la toți povestește:

                                               Că aici în lume sub un cer frumos,

                                               S-a născut Domnul (Iisus) Hristos....

                Steaua:                Sunt Steaua ce-a răsărit, pe bolta cea cerească

                                               Nașterea lui Iisus Hristos, la toți să o vestească.

                Colind: Steaua sus răsare (strofele 1, 2 și 3).

                                               (Steaua aduce în scenă pe cei trei crai).

                Baltazar:              Suntem trei magi călători, crai ca frații iubitori

                                                Din țări îndepărtate am plecat,

                                               După o stea ce s-a arătat, pe cerul înseninat,

                                               În Ierusalim cum am ajuns, steaua-n nori ni s-a ascuns.

                Melchior:            Și ne-a fost a ne plimba, prin oraș a întreba:

                                               Unde știți că S-a născut, un împărat de curând?

                                               Căci mult am călătorit și cu daruri am venit.

                Gașpar:                Când Steaua lui am zărit, lumea am călătorit

                                               După dânsa am venit, tocmai de la Răsărit.

                                               Vrem să mergem să-L vedem, daruri scumpe să Îi dăm

                                               Și Lui să ne închinăm.

                Povest. 1:            Auzind acestea, Irod împărat, pe crai îndată i-a chemat

                                               Întrebându-i curios de nașterea lui Hristos

                                               Rugându-i să-i dea de știre, să meargă și el să se-nchine.

                Povest. 2:            De la Irod dacă au plecat, steaua iar s-a arătat

                                               Din oraș dacă au ieșit, steaua iar li s-a ivit.

                Steaua:                Crailor, mă veți urma, drumul eu voi lumina,

                                               La sălașul lui Crăciun, unde-i născut Domn Preabun.

                Povest. 1:            Și-au mers pân’ce Steaua a stat, unde-a fost Iisus culcat:

                                               În staulul oilor, lângă ieslea boilor,

                                               Ieslea îi era culcușul, fân și paie așternutul.

                                               Mieii, blând spre el suflau și căldură îi dădeau

                                               Iar îngerașii-i cântau.

                Colind: Trei Crai de la Răsărit.

                Povest. 2:            Daruri scumpe i-au adus și înaintea Lui le-au pus

                                               Aur, smirnă și tămâie, cum în Sfânta Carte scrie.

                Baltazar:              Doamne, Împărate sfinte, aducem a noastră.

                                               De la noi ca să primești aceste daruri cerești.

                Melchior:            Eu Melchior mă numesc și tămâie-ți dăruiesc.

                Gașpar:                Eu Gașpar mă numesc și smirnă îți dăruiesc.

                Baltazar:              Eu Baltazar mă numesc, aur eu îți dăruiesc.

                               (Craii, după ce oferă darurile și se închină, se vor așeza jos lângă îngeri).

                Povest. 1:            După ce s-au închinat, craii au mers și s-au culcat,

                                               Un înger s-a arătat și în vis sfat lor le-a dat:

                Îngerul 1:             Sunt îngerul Rafael și trimis de Dumnezeu,

                                               Ascultați ce vă spun eu:

                                               Voi spre casă când plecați, pe altă cale să apucați,

                                               Știre lui Irod nu-i dați, căci el nu e bucuros,

                                               De nașterea lui Hristos.

                Povest. 2:            Craii s-au întors acasă, cu vestea cea mai frumoasă,

                                               Și înapoi când au purces, pe altă cale au mers,

                                               Precum le-a fost lor zis, de înger noaptea în vis.

                M. Domnului:   Culcă-te, copilul meu, dăruit de Dumnezeu,

                                               Culcă-te pe fân uscat, de noi toți înconjurat.

                                               Peștera se face casă, ieslea leagăn de mătasă,

                                               Unde Te-ai născut plat, fiule de Împărat.

                Povest. 1:            Nașterea lui Iisus Hristos fericită, lui Irod i-a fost urâtă

                                               Nouă ne-e mult iubită, că-i de Dumnezeu ursită

                                               De aceea o mărim și așa noi glăsuim:

                Toți:      Pace peste tot să fie, între oameni bucurie,

                               Căci de-acum S-a născut, Domnul Sfânt pe acest pământ.

                Colind: Praznic luminos.

                M. Crăciun:        Se cuvine de Crăciun, tot omul să fie bun,

                                               Cei mai mici și cei mai mari, mai ales pruncii școlari

                                               Toți acum să ne adunăm, să mergem să colindăm,

                                               Pe Hristos ce S-a născut, într-o iesle-n așternut,

                                               Că acest Pruncuț frumos, s-a născut spre al nost’ folos,

                                               Să ne scape de pieire, să ne aducă fericire.

                Colind: În seara de Moș Ajuns.

                Toți:      Nașterea lui Hristos să vă fie cu folos,

                               La anul și la mulți ani![1]

---

[1] Din an în an. 77 de colinde și 7 scenete, ediția a IV-a îngrijită de preot Vasile D. Suciu, ed. Partoș, Timișoara, 2016, pp. 129-134.

Prietenia lui Dumnezeu cu Avraam (Fișă de lucru) clasa a V-a

   Fișa se poate descărca de aicihttps://drive.google.com/file/d/1Enyfxxj_cAJNytimzimYHt3D6lGmF-iy/view și de aici: https://www.didactic.ro/materiale-didactice/prietenia-lui-dumnezeu-cu-avraam (doar pentru cei cu cont pe didactic).

Prietenia Lui Dumnezeu cu A... by on Scribd

Laura Stifter, profesoară de religie: „Ideea «crede şi nu cerceta» nu este o idee biblică“

Laura Stifter, profesoară de religie:

„Ideea «crede şi nu cerceta» nu este o idee biblică“

                        Laura Stifter a devenit în acest an profesoară de religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Bucureşti şi nu consideră lipsa ei de vedere ca pe o problemă în exercitarea profesiei de dascăl.

De ce există răul în lume, de ce suferim o eternitate consecinţele acţiunilor noastre din timpul vieţii care e atât de scurtă sau cum se poate ca sufletul să existe veşnic dacă are un început? Astfel de subiecte se regăsesc printre cele discutate de elevii colegiului „Mihai Viteazul“ din Capitală la ora de religie, începând din acest an, de când la catedră a ajuns Laura Stifter, o profesoară nevăzătoare, în vârstă de doar 26 de ani. Laura predă religia într-un stil complet diferit faţă de cel cu care ne-am obişnuit, cel strict confesional, atât de blamat pentru felul în care îi constrânge pe elevi. Ca să ajungă la catedră, Laura a avut nevoie, printre altele, de o memorie incredibilă. Toate examenele, de la Bacalaureat şi până la examenul de titularizare, le-a susţinut dictând.  „Candidatul cu dizabilităţi dictează conţinutul lucrării către un profesor care să fie de altă specialitate decât cea la care se susţine examenul, profesor numit de inspectorat. Examenul se susţine într-o sală diferită de ceilalţi candidaţi şi cu alţi doi profesori supraveghetori, ca să nu fie nicio suspiciune“, mi-a explicat Laura înainte de interviu. 

Citeste mai mult: adev.ro/phnma8

Școala Gimnazială Satchinez și Marea Unire

Scrisoarea unei mame către elevii săi

Scrisoarea unei mame către elevii săi

,,Nu fiți trişti că s-a terminat, Fiți veseli că s-a întâmplat!”

Pe parcursul anului şcolar, v-am spus mereu „dragi copiluți", iar voi aţi simţit că într-adevăr mi-aţi fost şi îmi sunteţi dragi. V-am considerat întotdeauna pe toţi copiii mei de la şcoală, n-am făcut niciodată vreo diferenţă între voi şi am încercat, cât am putut de bine, să vă înţeleg în orice clipă şi bucuriile, şi micile voastre probleme, să creez o atmosferă de lucru caldă, din care să lipsească stresul şi teama. 

Să vă fac să veniţi cu drag în clasa noastră în fiecare zi, unde să vă simţiţi liberi şi preţuiţi la adevărata voastră valoare...V-am arătat iubirea şi respectul meu prin conştiinciozitate, seriozitate, punctualitate, corectitudine, prin tot ceea ce am făcut împreună pe parcursul acestui an.

M-am bazat întotdeauna pe trăsăturile voastre pozitive de caracter, pe ceea ce aţi avut mai bun fiecare dintre voi, considerând că aşa voi reuşi să vă fac să va deschideţi frumos asemeni petalelor unei flori. Şi, într-adevăr, am reuşit în acest fel să vă liniştesc pe cei mai nerăbdători, să vă dau curaj şi încredere celor timizi, să vă fac atenţi atunci când unii dintre voi eraţi distraţi, să vă dau la toţi certitudinea că, împreună, vom reuşi să trecem peste toate hopurile şi să ajungem cu bine la capătul drumului. V-am considerat partenerii mei în educaţie, v-am ascultat şi v-am respectat întotdeauna părerile.

 M-am bucurat pentru progresul fiecăruia dintre voi, oricât de mic a fost el, şi am găsit mereu un cuvânt de laudă, pentru a vă stimula şi a vă îndemna să aveţi încredere în forţele voastre, să continuaţi, fiindcă sunteţi pe drumul cel bun. M-a preocupat în mod deosebit educarea voastră în spiritul omeniei, al cinstei, al respectului faţă de voi înşivă, în primul rînd, şi apoi faţă de ceilalţi, educarea în spiritul muncii şi-al hărniciei.

Aş vrea să pot da timpul înapoi... Să-i primim iarăşi cu aplauze şi cu vorbe de laudă pe „olimpicii” noştri, de la limba română şi matematică, să-i încurajăm pe toţi participanţii şcolii noastre la diferite concursuri județene, naționale şi internationale, să fim iarăşi mândri de rezultatele obținute, să simţim că toate inimile bat cu aceeaşi forţă şi tărie şi sunt pe aceeaşi lungime de undă. 

Privind în urmă, totul ni se pare acum atât de simplu şi de uşor.

La toamnă, veţi păşi în clasa a V-a... Nu trebuie să fiţi speriaţi, deoarece aveţi cunoştinţe, priceperi şi abilităţi care să vă ajute să faceţi faţă cu bine cerinţelor începutului de ciclu gimnazial. Voi trebuie doar să continuaţi munca, să nu vă daţi bătuţi la primul insucces, să fiţi mereu conştiincioşi şi perseverenţi. Vă doresc să păşiţi încrezători spre clasa a V-a, să creşteţi frumoşi şi sănătoşi la trup şi la minte, să învăţaţi cu sârguinţă, spre bucuria părinţilor voştri şi, desigur, şi spre bucuria mea. 

Vă doresc să străluciţi cât mai frumos, să ardeţi şi să răspândiţi lumină în jurul vostru, să lăsaţi urme pe unde veţi trece...Şi, indiferent de înălţarea voastră în zborul vieţii, străduiţi-vă cât veţi putea de mult să rămâneţi mereu OAMENI...

Cu toată dragostea mea pentru voi,

Doamna învăţătoare Nicoleta Kadar

Sursa: https://www.facebook.com/nicoleta.kadar/posts/1694312970658592

De ce să te (mai) faci profesor în România?