Un blog despre Religie și ora de Religie. Din dragoste de Dumnezeu. Materiale didactice, fișe de lucru, manuale școlare.
Pagini
- Pagina de pornire
- Forum dedicat Orei de Religie (Portalul profesorului de Religie)
- Blogul de Religie
- Didactica Ortodoxă
- Blog Hrab Alexandru
- Linkuri educație
- Puzzles
- Pagina dedicată Sfântului Nicoale
- Povești moralizatoare
- Materiale Nașterea Domnului
- Materiale Învierea Domnului
- Softuri educationale
- Filme
- Pelerin în Țara Sfântă
- Să-i ajutăm pe cei în suferință
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Carti
- De pe net adunate și înapoi la lume date
Materiale pe clase
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 13 octombrie 2017
Rugăciune
joi, 5 octombrie 2017
Dragi profesori MULȚUMIM! - prof. Marius C. Cimpoae
Rectorul UVT, Marilen Pirtea, cere ”șase măsuri de bun-simț” pentru dascăli
duminică, 1 octombrie 2017
Crearea lumii Clasa a V-a
marți, 26 septembrie 2017
sâmbătă, 5 august 2017
Sf. Prooroc Ioan Botezătorul - clasa a VI-a (Proiect de lecție, fișă de lucru și video) II Proiecte, două fișe de lucru
Activitatea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul from Hrab Alexandru on Vimeo.
joi, 20 aprilie 2017
Nenorocire sau binecuvântare
Nenorocire sau binecuvântare
Într-un sat mic, trăia un bătrân cu
băiatul lui de 17 ani.
Într-o zi, singurul cal alb cu care
lucra a sărit gardul și a fugit cu niște cai sălbatici. Lumea din sat murmura:
„Ce nenorocire pe dumneata, nea Cipriane!”, iar el, liniștit, răspundea: „Poate
e o nenorocire, poate e o binecuvântare”.
La câteva zile după, calul alb s-a
întors cu un alt frumos cal sălbatic, iar lumea îl saluta pe bătrân, zicându-i:
„Ce noroc!”, la care nea Ciprian răspundea: „Poate e un noroc, poate e o
nenorocire”.
După alte câteva zile, băiatul
adolescent, în timp ce urca pe calul sălbatic pentru a-l îmblânzi, a fost
dărâmat și și-a fracturat un picior și din cauza asta a început să șchiopăteze,
iar oamenii îi spuneau bătrânului: „Ce nenorocire pe capul tău, omul”, la care
el răspundea: „Poate e o nenorocire, poate e un noroc”.
După o vreme, a izbucnit războiul și
toți tinerii din sat au fost luați la luptă în fruntea frontului, dar pe
băiatul lui nu l-au luat pentru că șchiopăta. Și toată lumea din sat când îl
saluta pe bătrân îi spunea: „Ce binecuvântare pe capul tău, nea Ciprian!” Iar
el, cu credința lui de neclintit, a răspuns din nou: „Numai Dumnezeu știe,
poate este o binecuvântare, poate este o nenorocire”.
Într-adevăr, numai Dumnezeu știe și
el niciodată nu se înșală.
Mulțumiri lui Luis Vece[1].
[1]Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 5, trad.: Simona Tănăsescu, ed. Pauline, București, 2006, pp. 8-10.