IISUS HRISTOS, ÎNVĂȚĂTORUL LUMII

 

Cele 10 Porunci Explicarea poruncilor care ne arată cum trebuie să ne raportăm la Dumnezeu

 

Cele 10 Porunci

Explicarea poruncilor care ne arată

cum trebuie să ne raportăm la Dumnezeu

 

Ieșirea evreilor din Egipt a fost un drum anevoios, dar plin de împliniri, sub îndrumarea lui Moise și cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a răsplătit lui Moise statornicia în credință prin vorbirea pentru a doua oară pe Muntele Sinai. Moise a dedicat 40 de zile postului și rugăciunii, ascultând sfaturile lui Dumnezeu și primind cele zece porunci, scrise de mâna Sa pe două lespezi de piatră. Decalogul, reprezentat de cele zece porunci, are rolul de a ghida oamenii pe calea cea bună în viață. Cele zece porunci sunt un dar al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și ne învață respectul față de Dumnezeu (primele patru) și de semeni (ultimele șase).

Porunca întâi: „Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” – ne învață că Dumnezeu este unic, Părintele iubitor, doar Lui I se cuvinte închinare. De asemenea, porunca ne învață să nu punem nimic mai presus de Dumnezeu.

Porunca a II-a: „Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru. Să nu te închini lor, nici să le slujești!” – ne învață să nu întrerupem legătura cu Dumnezeu, să nu ne lăsăm amăgiți de lucruri care  ne creează dependență. Să nu punem mai presus de El: faima, banii, viciile, jocurile (pc, telefon, tabletă, jocurile de noroc). În Antichitate popoarele erau politeiste, se închinau la zeități sculptate. Prin idolii de azi ne le mai înțelegem pe acestea, ci orice lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu. Icoanele nu sunt idoli, pentru că în ele sunt reprezentate fapte sau persoane care au trăit cu adevărat/au avut loc cu adevărat (reale).

Porunca a III-a: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” – ne învață să nu luăm numele lui Dumnezeu în batjocură, în zadar, la mânie sau în glumă, să nu înjurăm și să nu jurăm. Să nu spunem glume pe seama numelui lui Dumnezeu, să nu râdem la astfel de glume.

Porunca a IV-a: „Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești” – ne învață să cinstim ziua odihnei și zilele de sărbătoare, să mergem la biserică, să ne odihnim trupește și sufletește, să-i vizităm pe cei dragi și pe cei din nevoi. Cinstim ziua Duminicii, pentru că este ziua în care a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu S-a odihnit după crearea lumii, S-a pogorât Duhul Sfânt.

 

Ideile pe scurt

Porunca I

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”

·         Dumnezeu este unic și singurul vrednic de închinare

·         El este Părintele iubitor al oamenilor

·         Nimic nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu în viața noastră

Porunca a II-a

„Să nu-ți faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujești!”

·         Să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu prin idolii moderni

·         Idolii pot fi: banii, faima, viciile, jocurile, tehnologia etc.

·         Icoanele nu sunt idoli, ci reprezintă persoane și fapte reale

·         Să păstrăm legătura vie cu Dumnezeu

Porunca a III-a

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”

·         Să nu folosim numele lui Dumnezeu în glumă, batjocură sau mânie

·         Să nu înjurăm și să nu jurăm folosind numele Lui

·         Să arătăm respect față de numele lui Dumnezeu

Porunca a IV-a

„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești”

·         Să cinstim Duminica și sărbătorile

·         Să mergem la biserică

·         Să ne odihnim trupește și sufletește

·         Să fim alături de cei dragi și de cei aflați în nevoie

·         Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos

 

Explicarea pentru copii

Porunca I

·         Dumnezeu este unul singur

·         Doar Lui ne rugăm și ne închinăm

·         Nu punem nimic mai important decât Dumnezeu

Porunca a II-a

·         Să nu ne închinăm la idoli

·         Idolii de azi pot fi: banii, faima, jocurile, telefonul, viciile

·         Icoanele nu sunt idoli, ele ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu

Porunca a III-a

·         Să nu folosim numele lui Dumnezeu în glumă sau la supărare

·         Să nu înjurăm și să nu jurăm folosind numele Lui

·         Arătăm respect față de Dumnezeu prin cuvintele noastre

Porunca a IV-a

·         Să cinstim Duminica și sărbătorile

·         Să mergem la biserică

·         Să ne odihnim și să facem fapte bune

·         Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos

Bibliografie:

1. ***Trăirea învățăturii de credință. Activități didactice pentru ora de religie creștin ortodoxă - clasa a IV-a, ed. Partoș, Timișoara, 2013.

2.       Cristian Alexa, Mirela Şova, Dragoş Ioniţă, Sorina Ciucă, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, Ed. Akademos Art, Bucureşti, 2022.

3.       Florin Liviu Negruţiu, Mihaela Maria Guicin, Ioana Corujan, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. Litera, București, 2022.

4.       Vasile Timiş, Ionica-Viorica Popa, Florian Popa, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. CD Press, București, 2022.

Lecția 7 – Primirea iertării prin spovedanie - clasa a III-a, clip video

 

Îngerii sunt păzitorii copiilor

 

Lecția 5: Moise, omul care a vorbit cu Dumnezeu (Idei, exerciții și clip)

 

Lecția 5: Moise, omul care a vorbit cu Dumnezeu

 

·         Dumnezeu l-a ales pe Moise, pentru viața sa curată, pentru a transmite voia Sa.
·        Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană.
·        Dumnezeu i S-a descoperit lui Moise pe Muntele Sinai, într-un rug aprins.
·        Cu putere de la Dumnezeu, Moise a săvârșit numeroase minuni în vederea împlinirii misiunii sale și ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeul cel adevărat.
·        El a condus poporul ales prin pustiu, spre Țara Făgăduinței (Canaan).
·        Evreii au fugit din Egipt și au traversat Marea Roșie, ajungând în Pustiul Sinai.
·        Dumnezeu, în chip minunat, a purtat de grijă poporului ales pe toată durata călătoriei.
·        Pe Muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu Decalogul sau Cele zece porunci, întărind credinţa monoteistă (credința într-un singur Dumnezeu).

 

Exerciții:

                   I.            „Jurnalul lui Moise”

Imaginează-ți că ești Moise. Scrie o pagină de jurnal dintr-unul dintre momentele:

·         întâlnirea cu Dumnezeu în rugul aprins

·         trecerea prin Marea Roșie

·         primirea Celor Zece Porunci pe Muntele Sinai

Ce ai simțit? Ce ți-a fost teamă? Ce ai înțeles despre Dumnezeu?

                II.            „Dacă l-aș întâlni pe Moise…”

Formulează 3 întrebări pe care i le-ai pune lui Moise și răspunde la una dintre ele, imaginându-ți ce ar spune.

S-ar putea să vă placă și clipurile de la aceste linkuri:

https://religieinscoala.blogspot.com/2023/01/moise-clasa-v-versiunea-cartea-cartilor.html

https://religieinscoala.blogspot.com/2023/01/o-poveste-despre-moise.html

 

 

DARURILE DUHULUI SFÂNT - Clasa a VII-a (Idei și exerciții creative)

 

DARURILE DUHULUI SFÂNT

Ideile principale ale textului:

ü  Cincizecimea este ziua în care Duhul Sfânt a fost trimis de Dumnezeu și marchează nașterea Bisericii.

ü  Duhul Sfânt rămâne mereu cu noi și ne ajută prin daruri necesare mântuirii, primite la Taina Mirungerii.

ü  Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt sunt:

·         Înțelepciunea – ne ajută să recunoaștem binele, adevărul și frumusețea.

·         Înțelegerea – ne ajută să pătrundem credința și să fim atenți la nevoile altora.

·         Sfatul – ne ajută să primim și să oferim sfaturi bune.

·         Tăria – ne dă curaj, perseverență și putere în greutăți.

·         Cunoștința – ne ajută să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne analizăm corect.

·         Evlavia (buna-credință) – ne ajută să trăim o viață curată și ascultătoare de Dumnezeu.

·         Frica de Dumnezeu – ne îndeamnă să evităm păcatul din respect și iubire față de El.

ü  Fiecare om primește daruri diferite: talente, sănătate, priceperi, capacitatea de a ajuta pe alții.

ü  Pilda talanților ne învață că:

·         Tot ce avem vine de la Dumnezeu.

·         Primim daruri după puterea noastră.

·         Suntem datori să folosim și să înmulțim darurile primite.

ü  În istoria Bisericii, mulți sfinți și apostoli și-au pus darurile în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.

ü  Unele persoane au primit harisme speciale, precum vorbirea în limbi, pentru răspândirea credinței.

ü  Și noi trebuie să ne cultivăm talanții cu bucurie și responsabilitate.

ü  Prin perseverență și credință, harul lui Dumnezeu rodește în noi dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credința, blândețea și cumpătarea.

Exerciții:

       I.            Jurnalul unui apostol la Cincizecime

Imaginează-ți că ești un apostol în ziua Cincizecimii. Scrie 8–10 rânduri despre:

o    ce ai simțit,

o    ce dar ai primit,

o    cum l-ai folosit pentru alții.

Obiectiv: empatie și înțelegerea rolului Duhului Sfânt.

    II.            Talantul meu

Răspunde în scris:

o    Ce dar sau talent cred că am primit?

o    Cum îl pot folosi pentru a face bine?

o    Ce se întâmplă dacă nu îl folosesc?

Obiectiv: aplicarea Pildei talanților în viața personală.

 

Pilda Samarineanului milostiv

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Lecția 10 – Iubirea, poruncă dată de Domnul Iisus ...

Cum mă comport în biserică - clasa I

 

Comportamentul  în biserică

• Mergem la biserică îmbrăcați curat și decent.

• Intrăm în biserică în liniște.

• Ne închinăm și ne rugăm.

• Stăm liniștiți și atenți în timpul slujbei.

• Nu vorbim tare și nu facem zgomot.

• Nu ne jucăm în biserică.

• Nu mâncăm în timpul slujbei.

• Nu vorbim la telefon.

• Ascultăm cântările și putem cânta în cor.

• Arătăm respect față de biserică și de ceilalți oameni.

Botezul Domnului în Iordan

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Amsterdam, vara anului 1942.

O fetiță de treisprezece ani își primește de ziua ei un caiet mic, legat în coperți roșii cu carouri, fără să știe că acel dar modest avea să devină una dintre cele mai importante cărți din istoria omenirii.

Îl deschide, zâmbește și scrie cu litere rotunde:

 „Sper că vei fi un prieten bun pentru mine, Kitty.”

Așa a început Jurnalul Annei Frank – o conversație cu un prieten imaginar, scrisă dintr-un loc ascuns, într-un timp în care speranța era aproape un act de rebeliune.

Anne Frank s-a născut în 1929, la Frankfurt, într-o familie evreiască obișnuită, iubitoare și modernă.

Dar când naziștii au ajuns la putere, părinții ei, Otto și Edith Frank, au înțeles repede că Germania nu mai era un loc sigur.

Au fugit în Olanda, sperând că acolo viața va continua normal.

Pentru o vreme, așa a fost.

Anne mergea la școală, râdea cu prietenele, visa să devină scriitoare.

Dar în 1940, Germania a invadat Olanda, iar legile antievreiești au început să apară una după alta, tăind din libertate cu precizia rece a unui cuțit:

evreii nu mai aveau voie în parcuri, în cinematografe, la școală, nu mai aveau voie să meargă cu tramvaiul, să dețină afaceri, să trăiască la fel ca ceilalți.

Și, treptat, au început să dispară.

Când sora Annei, Margot, a primit ordinul de deportare către un „lagăr de muncă”, familia Frank a știut că trebuie să dispară și ea – dar nu în moarte, ci în ascundere.

Anexa secretă

Pe 6 iulie 1942, familia Frank s-a refugiat într-un loc ascuns în spatele biroului unde lucra Otto Frank, pe Prinsengracht 263 – o clădire din centrul Amsterdamului.

O ușă secretă, mascată de o bibliotecă rotativă, ducea către „anexa secretă”: o serie de camere mici, reci, unde aveau să trăiască ascunși peste doi ani.

În acele încăperi tăcute, Anne a început să scrie.

Scria în fiecare zi, despre tot – despre frică, despre foame, despre zgomotele pașilor de afară care o făceau să tresară, dar și despre dragoste, visuri, curiozitate, dorința de a trăi.

În timp ce de afară se auzeau sirene, împușcături și pași de soldați, ea nota în jurnal:

 „În ciuda a tot ceea ce se întâmplă, eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor”.

Cum poate o copilă să creadă asta, în mijlocul unui război care ucidea milioane?

Poate pentru că Anne nu voia să lase ura să-i ucidă sufletul.

Sfârșitul tăcerii

În august 1944, cineva a trădat ascunzătoarea.

Gestapo-ul a venit brusc, a spart tăcerea și a ridicat pe toți cei ascunși.

Anne, sora ei și părinții au fost duși mai întâi la Auschwitz, apoi deportați în Bergen-Belsen, un alt lagăr al morții.

În primăvara anului 1945, când războiul era aproape terminat, Anne și Margot au murit de tifos, într-un cort murdar, înconjurate de mii de trupuri fără viață.

Avea doar 15 ani.

Câteva luni mai târziu, lagărul a fost eliberat.

Doar Otto Frank, tatăl ei, a supraviețuit.

Când s-a întors la Amsterdam, a găsit jurnalul fiicei sale, salvat de o prietenă care îl găsise după arestare.

A citit paginile și a plâns – nu doar pentru ce pierduse, ci pentru ce lumina rămăsese în acele rânduri.

A decis să-l publice.

În 1947, a apărut prima ediție a „Jurnalului Annei Frank”, iar vocea acelei fete care scrisese dintr-un colț de întuneric a început să străbată lumea întreagă.

Moștenirea Annei Frank

De atunci, milioane de oameni au citit jurnalul.

Unii au plâns, alții au fost rușinați, alții au învățat ce înseamnă curajul tăcut al unui copil care a știut să rămână om într-o lume care își pierduse umanitatea.

Casa unde s-a ascuns familia Frank este astăzi muzeu – Casa Annei Frank –, un loc unde vizitatorii merg în liniște, ating pereții și simt aerul greu al acelei istorii.

Dar poate cea mai mare moștenire nu este casa, nici cartea, ci credința Annei: credința că binele există, chiar și atunci când este îngropat sub ruine.

Morala

Anne Frank ne învață că lumina nu are nevoie de spațiu, ci de credință.

Că și într-un pod întunecat, înconjurat de frică, poți scrie fraze care strălucesc mai tare decât războiul.

Că adevărata rezistență nu înseamnă ură, ci speranță.

Ea nu a avut timp să devină femeie, dar a devenit conștiința unei lumi întregi.

Prin cuvintele ei, și-a depășit moartea, și-a învins frica, și a dovedit că, uneori, un creion și o inimă curată pot fi mai puternice decât o armată întreagă.

 „Cine este fericit va face și pe alții fericiți”.

Curajul și credința sunt stelele care luminează chiar și cea mai neagră noapte.”

Sursa: Facebook by Asmarandi Alexandra

 

Ce putem învăța de la Anne Frank?

1)      Puterea cuvintelor

Un simplu jurnal a devenit o voce auzită de milioane de oameni. Scrisul poate păstra adevărul viu.

2)      Speranța în vremuri grele

Chiar și în pericol, Anne a scris:

„Eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor.”

3)      Curajul nu înseamnă lipsa fricii

Anne s-a temut, dar nu a renunțat să spere.

4)      Fiecare copil/om contează

Deși a trăit doar 15 ani, Anne a influențat o lume întreagă.

Morala

·         Lumina vine din interior.

·         Bunătatea este o formă de rezistență.

·         Cuvintele pot schimba lumea.

·         Nu vârsta contează, ci ce lași în urmă.

Poate vă interesează și o altă poveste impresionantă: Povestea Neerjei Bhanot