Îngerii sunt păzitorii copiilor

 

Lecția 5: Moise, omul care a vorbit cu Dumnezeu (Idei, exerciții și clip)

 

Lecția 5: Moise, omul care a vorbit cu Dumnezeu

 

·         Dumnezeu l-a ales pe Moise, pentru viața sa curată, pentru a transmite voia Sa.
·        Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană.
·        Dumnezeu i S-a descoperit lui Moise pe Muntele Sinai, într-un rug aprins.
·        Cu putere de la Dumnezeu, Moise a săvârșit numeroase minuni în vederea împlinirii misiunii sale și ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeul cel adevărat.
·        El a condus poporul ales prin pustiu, spre Țara Făgăduinței (Canaan).
·        Evreii au fugit din Egipt și au traversat Marea Roșie, ajungând în Pustiul Sinai.
·        Dumnezeu, în chip minunat, a purtat de grijă poporului ales pe toată durata călătoriei.
·        Pe Muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu Decalogul sau Cele zece porunci, întărind credinţa monoteistă (credința într-un singur Dumnezeu).

 

Exerciții:

                   I.            „Jurnalul lui Moise”

Imaginează-ți că ești Moise. Scrie o pagină de jurnal dintr-unul dintre momentele:

·         întâlnirea cu Dumnezeu în rugul aprins

·         trecerea prin Marea Roșie

·         primirea Celor Zece Porunci pe Muntele Sinai

Ce ai simțit? Ce ți-a fost teamă? Ce ai înțeles despre Dumnezeu?

                II.            „Dacă l-aș întâlni pe Moise…”

Formulează 3 întrebări pe care i le-ai pune lui Moise și răspunde la una dintre ele, imaginându-ți ce ar spune.

S-ar putea să vă placă și clipurile de la aceste linkuri:

https://religieinscoala.blogspot.com/2023/01/moise-clasa-v-versiunea-cartea-cartilor.html

https://religieinscoala.blogspot.com/2023/01/o-poveste-despre-moise.html

 

 

DARURILE DUHULUI SFÂNT - Clasa a VII-a (Idei și exerciții creative)

 

DARURILE DUHULUI SFÂNT

Ideile principale ale textului:

ü  Cincizecimea este ziua în care Duhul Sfânt a fost trimis de Dumnezeu și marchează nașterea Bisericii.

ü  Duhul Sfânt rămâne mereu cu noi și ne ajută prin daruri necesare mântuirii, primite la Taina Mirungerii.

ü  Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt sunt:

·         Înțelepciunea – ne ajută să recunoaștem binele, adevărul și frumusețea.

·         Înțelegerea – ne ajută să pătrundem credința și să fim atenți la nevoile altora.

·         Sfatul – ne ajută să primim și să oferim sfaturi bune.

·         Tăria – ne dă curaj, perseverență și putere în greutăți.

·         Cunoștința – ne ajută să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne analizăm corect.

·         Evlavia (buna-credință) – ne ajută să trăim o viață curată și ascultătoare de Dumnezeu.

·         Frica de Dumnezeu – ne îndeamnă să evităm păcatul din respect și iubire față de El.

ü  Fiecare om primește daruri diferite: talente, sănătate, priceperi, capacitatea de a ajuta pe alții.

ü  Pilda talanților ne învață că:

·         Tot ce avem vine de la Dumnezeu.

·         Primim daruri după puterea noastră.

·         Suntem datori să folosim și să înmulțim darurile primite.

ü  În istoria Bisericii, mulți sfinți și apostoli și-au pus darurile în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.

ü  Unele persoane au primit harisme speciale, precum vorbirea în limbi, pentru răspândirea credinței.

ü  Și noi trebuie să ne cultivăm talanții cu bucurie și responsabilitate.

ü  Prin perseverență și credință, harul lui Dumnezeu rodește în noi dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credința, blândețea și cumpătarea.

Exerciții:

       I.            Jurnalul unui apostol la Cincizecime

Imaginează-ți că ești un apostol în ziua Cincizecimii. Scrie 8–10 rânduri despre:

o    ce ai simțit,

o    ce dar ai primit,

o    cum l-ai folosit pentru alții.

Obiectiv: empatie și înțelegerea rolului Duhului Sfânt.

    II.            Talantul meu

Răspunde în scris:

o    Ce dar sau talent cred că am primit?

o    Cum îl pot folosi pentru a face bine?

o    Ce se întâmplă dacă nu îl folosesc?

Obiectiv: aplicarea Pildei talanților în viața personală.

 

Pilda Samarineanului milostiv

Materiale pentru Ora de Religie by Profu` Hrab: Lecția 10 – Iubirea, poruncă dată de Domnul Iisus ...

Cum mă comport în biserică - clasa I

 

Comportamentul  în biserică

• Mergem la biserică îmbrăcați curat și decent.

• Intrăm în biserică în liniște.

• Ne închinăm și ne rugăm.

• Stăm liniștiți și atenți în timpul slujbei.

• Nu vorbim tare și nu facem zgomot.

• Nu ne jucăm în biserică.

• Nu mâncăm în timpul slujbei.

• Nu vorbim la telefon.

• Ascultăm cântările și putem cânta în cor.

• Arătăm respect față de biserică și de ceilalți oameni.

Botezul Domnului în Iordan

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul întunericului

 

Amsterdam, vara anului 1942.

O fetiță de treisprezece ani își primește de ziua ei un caiet mic, legat în coperți roșii cu carouri, fără să știe că acel dar modest avea să devină una dintre cele mai importante cărți din istoria omenirii.

Îl deschide, zâmbește și scrie cu litere rotunde:

 „Sper că vei fi un prieten bun pentru mine, Kitty.”

Așa a început Jurnalul Annei Frank – o conversație cu un prieten imaginar, scrisă dintr-un loc ascuns, într-un timp în care speranța era aproape un act de rebeliune.

Anne Frank s-a născut în 1929, la Frankfurt, într-o familie evreiască obișnuită, iubitoare și modernă.

Dar când naziștii au ajuns la putere, părinții ei, Otto și Edith Frank, au înțeles repede că Germania nu mai era un loc sigur.

Au fugit în Olanda, sperând că acolo viața va continua normal.

Pentru o vreme, așa a fost.

Anne mergea la școală, râdea cu prietenele, visa să devină scriitoare.

Dar în 1940, Germania a invadat Olanda, iar legile antievreiești au început să apară una după alta, tăind din libertate cu precizia rece a unui cuțit:

evreii nu mai aveau voie în parcuri, în cinematografe, la școală, nu mai aveau voie să meargă cu tramvaiul, să dețină afaceri, să trăiască la fel ca ceilalți.

Și, treptat, au început să dispară.

Când sora Annei, Margot, a primit ordinul de deportare către un „lagăr de muncă”, familia Frank a știut că trebuie să dispară și ea – dar nu în moarte, ci în ascundere.

Anexa secretă

Pe 6 iulie 1942, familia Frank s-a refugiat într-un loc ascuns în spatele biroului unde lucra Otto Frank, pe Prinsengracht 263 – o clădire din centrul Amsterdamului.

O ușă secretă, mascată de o bibliotecă rotativă, ducea către „anexa secretă”: o serie de camere mici, reci, unde aveau să trăiască ascunși peste doi ani.

În acele încăperi tăcute, Anne a început să scrie.

Scria în fiecare zi, despre tot – despre frică, despre foame, despre zgomotele pașilor de afară care o făceau să tresară, dar și despre dragoste, visuri, curiozitate, dorința de a trăi.

În timp ce de afară se auzeau sirene, împușcături și pași de soldați, ea nota în jurnal:

 „În ciuda a tot ceea ce se întâmplă, eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor”.

Cum poate o copilă să creadă asta, în mijlocul unui război care ucidea milioane?

Poate pentru că Anne nu voia să lase ura să-i ucidă sufletul.

Sfârșitul tăcerii

În august 1944, cineva a trădat ascunzătoarea.

Gestapo-ul a venit brusc, a spart tăcerea și a ridicat pe toți cei ascunși.

Anne, sora ei și părinții au fost duși mai întâi la Auschwitz, apoi deportați în Bergen-Belsen, un alt lagăr al morții.

În primăvara anului 1945, când războiul era aproape terminat, Anne și Margot au murit de tifos, într-un cort murdar, înconjurate de mii de trupuri fără viață.

Avea doar 15 ani.

Câteva luni mai târziu, lagărul a fost eliberat.

Doar Otto Frank, tatăl ei, a supraviețuit.

Când s-a întors la Amsterdam, a găsit jurnalul fiicei sale, salvat de o prietenă care îl găsise după arestare.

A citit paginile și a plâns – nu doar pentru ce pierduse, ci pentru ce lumina rămăsese în acele rânduri.

A decis să-l publice.

În 1947, a apărut prima ediție a „Jurnalului Annei Frank”, iar vocea acelei fete care scrisese dintr-un colț de întuneric a început să străbată lumea întreagă.

Moștenirea Annei Frank

De atunci, milioane de oameni au citit jurnalul.

Unii au plâns, alții au fost rușinați, alții au învățat ce înseamnă curajul tăcut al unui copil care a știut să rămână om într-o lume care își pierduse umanitatea.

Casa unde s-a ascuns familia Frank este astăzi muzeu – Casa Annei Frank –, un loc unde vizitatorii merg în liniște, ating pereții și simt aerul greu al acelei istorii.

Dar poate cea mai mare moștenire nu este casa, nici cartea, ci credința Annei: credința că binele există, chiar și atunci când este îngropat sub ruine.

Morala

Anne Frank ne învață că lumina nu are nevoie de spațiu, ci de credință.

Că și într-un pod întunecat, înconjurat de frică, poți scrie fraze care strălucesc mai tare decât războiul.

Că adevărata rezistență nu înseamnă ură, ci speranță.

Ea nu a avut timp să devină femeie, dar a devenit conștiința unei lumi întregi.

Prin cuvintele ei, și-a depășit moartea, și-a învins frica, și a dovedit că, uneori, un creion și o inimă curată pot fi mai puternice decât o armată întreagă.

 „Cine este fericit va face și pe alții fericiți”.

Curajul și credința sunt stelele care luminează chiar și cea mai neagră noapte.”

Sursa: Facebook by Asmarandi Alexandra

 

Ce putem învăța de la Anne Frank?

1)      Puterea cuvintelor

Un simplu jurnal a devenit o voce auzită de milioane de oameni. Scrisul poate păstra adevărul viu.

2)      Speranța în vremuri grele

Chiar și în pericol, Anne a scris:

„Eu cred că oamenii sunt buni în adâncul inimii lor.”

3)      Curajul nu înseamnă lipsa fricii

Anne s-a temut, dar nu a renunțat să spere.

4)      Fiecare copil/om contează

Deși a trăit doar 15 ani, Anne a influențat o lume întreagă.

Morala

·         Lumina vine din interior.

·         Bunătatea este o formă de rezistență.

·         Cuvintele pot schimba lumea.

·         Nu vârsta contează, ci ce lași în urmă.

Poate vă interesează și o altă poveste impresionantă: Povestea Neerjei Bhanot