Cum să crești un copil fericit

 

Cele 10 Porunci Explicarea poruncilor care ne arată cum trebuie să ne comportăm cu semenii noștri

 

Cele 10 Porunci

Explicarea poruncilor care ne arată

cum trebuie să ne comportăm cu semenii noștri

 

·        Porunca a V-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” se referă la grija pe care trebuie să o arătăm față de părinții noștri. Dumnezeu ne-a dat viață prin ei. De aceea, dovedim că-i cinstim când ne rugăm pentru ei, când le mulțumim, când suntem respectoși, când vorbim frumos și le respectăm sfaturile. Porunca ne învață să-i respectăm și pe conducători, pe educatori, pe slujitorii Bisericii, pe cei vârstnici, pe cunoscuți, pe prieteni, rudele, vecinii.

·        Porunca a VI-a: „Să nu ucizi” se referă la prețuirea vieții, cel mai de preț dar primit de la Dumnezeu. Uciderea poate fi trupească, dar și sufletească, atunci când îl jignim pe aproapele nostru. Deci, trebuie să dovedim grijă față de viața noastră, să ne hrănim suficient și corect, să ne păstrăm curați, să fim sănătoși, să-i tratăm pe cei din jurul nostru cu respect, să evităm certurile, insultele, bătăile, să nu purtăm invidie și să nu fim răzbunători, să nu jignim, să iertăm celor ce ne greșesc, să muncim, să nu chinuim animalele.

·        Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat” se referă la a arată fidelitate și la respect față de persoana iubită. Totodată, ne îndeamnă să fim cumpătați (a avea limite în tot ceea ce facem).

·        Porunca a VIII-a: „Să nu furi” se referă la a nu ne însuși lucruri care nu ne aparțin. Porunca ne învață să recunoaștem și să respectăm bunurile materiale, intelectuale și spirituale ale celuilalt, fără a ni le însuși. Asta înseamnă că trebuie să respectăm bunurile aproapelui și pe cele personale, să respectăm bunurile publice, cele din școală, mijloacele de transport, parcuri și străzi și să returnăm lucrurile împrumutate, Porunca ne învață să nu pierdem vremea pe jocurile pe pc/tv/telefon, să nu fim leneși și să nu copiem.

·        Porunca a IX-a: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” se referă la datoria de rosti adevărul în orice împrejurare. De asemenea, învățăm să nu îl acuzăm pe aproapele nostru pe nedrept, să îl apreciem, să  îl încurajăm și îl lăudăm pentru activitățile bune și comportamentul său frumos. De asemenea, porunca ne învață să ne recunoaștem vina, când greșim, să îi apărăm pe cei ce au nevoie, să corectăm în particular greșelile celor ce ne-au greșit. Totodată, învățăm să nu ne batem joc de vreun coleg infirm sau mai neajutorat, să nu vorbim de rău pe nimeni, să nu fim mândrii.

·        Porunca a X-a: „Să nu poftești nimic din câte are aproapele tău” se referă la faptul că nu trebuie să fim invidioși sau geloși pe alte persoane pentru ceea ce au. Dumnezeu are grijă să dea fiecăruia tot ce are nevoie.

 

 

Bibliografie:

1. ***Trăirea învățăturii de credință. Activități didactice pentru ora de religie creștin ortodoxă - clasa a IV-a, ed. Partoș, Timișoara, 2013.

2.       Cristian Alexa, Mirela Şova, Dragoş Ioniţă, Sorina Ciucă, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, Ed. Akademos Art, Bucureşti, 2022.

3.       Florin Liviu Negruţiu, Mihaela Maria Guicin, Ioana Corujan, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. Litera, București, 2022.

4.       Vasile Timiş, Ionica-Viorica Popa, Florian Popa, Religie: cultul ortodox: clasa a V-a, ed. CD Press, București, 2022.

 

Pilda Talanților - Desene animate

Sfinții Trei Ierarhi - imagini de colorat

    Fișele se pot descărca de aici: https://mega.nz/file/QpBhCJYI#5aZ8YjmBCY1tpbQpAFjDlMgJkFblNvUCQkjuUl3UYug (Ca și în celălalt caz, eu am găsit fișele pe internet).

 

Sfinții Trei Ierarhi - fișe... by Hrab Alexandru

Icoana Botezului Domnului

 

Planșe de colorat cu evenimentul Botezului Domnului

    Fișele se pot descărca de aici: https://mega.nz/file/c8QWwIyI#IXNG2WBdIKF2xwxITg8Eqb8CzvUiiLOMBaB-mOE6ov8 (Eu doar le-am adunat de pe internet).

 

Sărbătoarea Botezului Domnu... by Hrab Alexandru

Gânduri de decembrie: Profesor Paul Krizner

 

 

Gânduri de decembrie

Profesor Paul Krizner

           

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la acest început de an la mănăstirea Bodrog. La pangar am văzut o carte care mi-a atras atenţia. Citind prin cuprins, la asta m-am uitat prima data, nu ştiu de ce, mi s-a părut interesantă şi am cumpărat-o. Este vorba de cartea domnului profesor de Religie Ortodoxă Paul Krizner, o carte de eseuri născătoare de predici şi cateheze şi deschizătoare de drumuri pentru alte articole legate de problemele pastoraţiei actuale. Mi-a atras atenţia un articol legat de iarnă şi a cărui lectură m-a bucurat. Merită citit articolul ceea ce înseamnă că această carte şi-a atins scopul, deci aveţi ocazia: căutaţi cartea. Redau mai jos articolul:

„A venit şi-aici Crăciunul

Să ne mângâie surghiunul.

Radu Gyr

 

Ori de câte ori mă gândesc la această lună nu pot să nu retrăiesc amintiri nostalgice după anii copilăriei mele, când luna decembrie era cea mai frumoasă, nu doar pentru că e ultima lună din an şi e vacanţă, ci, mai degrabă, pentru farmecul iernii care era odinioară… Da, luna decembrie ere confundată cu vremea zăpezii, luna în care totul era alb-albăstriu, luna colindelor, a tradiţiilor populare ce parcă dădeau un farmec aparte evenimentelor religioase, cu precădere cele dedicate Naşterii Domnului.

Erau zile de basm, zăpada sclipea atât de puternic încât te orbea, acel alb cristalin ce scârţâia sub ghetele noastre, parcă suportând cu bucurie această călcare la propriu, devenea din ce în ce tot mai lucios… da, era peste tot alb şi frumos, fumurile ce ieşeau pe hornurile caselor îţi spunea ceva… că acolo este o gazdă harnică, că acolo urmează să ajungă colindătorii.

De departe se adu zurgălăi, pe semne că au început deja colindătorii să meargă din casă în casă pentru a vesti naşterea Domnului. Această sărbătoare este a familiei, a bucuriei şi a dăruirii. Casa frumos gătită, cu mirosul de brad ce deja e împodobit şi focul din sobă parcă te rupe de realitate, ducându-te într-o lume de poveste pentru a aştepta vestitorii cei mici, parcă eşti într-o altă lume… într-o lume de unde nu ai mai pleca, e atâta iubire şi fericire, atâta dar dumnezeiesc, încât timpul parcă dispare, te bucuri… te bucuri fără să spui nimic.

Cu fiecare clipă scursă tot mai profund se aud glasurile colindătorilor, primiţi-i în casele voastre, ei sunt atât de firavi şi de mititei, încât parcă au venit îngerii să vă colinde, primiţi-i în casele voastre, gazde bune, deschideţi larg porţile pentru că o veste aşa de minunată nu o auzim oricând, primiţi-i aşa cum se cuvine, că poate prin ei Dumnezeu ne încearcă mila. Chiar dacă nu zic nimic şi doar îţi urează viaţă ungă şi sănătate, chiar dacă nu prea ştiu să colinde, primiţi-i în casele voastre cele gătite, că de la voi vor pleca mai departe, în mijlocul satului şi acolo poate vor găsi porţile domnilor de azi închise pentru că aceşti colindători vor fi consideraţi nişte săraci.

Domnilor de azi, boierilor de ieri, să vă apuce frica, nu-i lăsaţi în frig şi înfometaţi, primiţi-i, domnilor de azi, că le este gura uscată şi lacrimile le curg pe obraji de la frigul de afară; nu fiţi indiferenţi la aceşti vestitori trimişi de Dumnezeu, că dacă nu vor mai veni să ne aducă aminte de ceea ce este important în viaţa noastră, cine o s-o mai facă?

Din păcate, colindul e tot mai rar auzit pe la casele oamenilor, tineretul s-a emancipat, «colindă» barurile de zi şi noapte, iar bucuria sărbătorii se rezumă la un concediu bahic până, poate, după Sfântul Ion, că de”… e concediu. Peste tot în jur vezi mâncăruri alese, dar şi azi, la masa lui Lazăr ajung doar fărâmituri. Mai vezi câte un demnitar cu trei cameramani ş cinci ziarişti după el, împărţind pachete bătrânilor din aziluri şi copiilor din centrele de plasament, promiţându-le că va mai veni… la Paşti.

Atunci luna decembrie era frumoasă, parcă peste tot plutea în aer parfumul veşnic al iubirii, al dăruirii, al respectului, al dragostei, ce minunaţi erau atunci oamenii, sau poate că eram mic şi de aceea vedea lucrurile altfel. Dar oricât aş încerca să văd un alt sens al lunii decembrie din zilele noastre nu-l găsesc, decât rezumându-mă la marketing, Moş Crăciun tot mai subnutrit şi crăciuniţe îmbrăcate în aşa fel încât numai la iubire divină nu te îndeamnă. Oare asta-i ceea ce vrem? Oare nu te doare sufletul când vezi câte un copil orfan privind lung a o vitrină cu jucării pe care ştie că nu o să le poată avea niciodată? Dar, spre deosebire de noi, el le admiră, admiră şi se bucură fără să poftească la ele, mai boieri de astăzi.

Acum în prag de Sărbători vă doresc gând de mântuire şi, măcar o clipă, să meditaţi la colindătorii cei ce încă mai vestesc prin frig şi ger Naşterea Domnului.

«Hristos se naşte măriţi-L». Praznic cu folos![1]”

 

---

[1] Profesor Paul Krizner, Sensuri uneori uitate, ed. Concordia, Arad, 2013, pp. 108-111.