Sfatul animalelor din Ajunul Bobotezei

Sfatul animalelor din Ajunul Bobotezei

         

   Nu întâmplător vechile ziceri şi proverbe din popor îi atribuie omului anumite însuşiri cu cele ale animalelor atunci când acesta nu are un comportament demn de cel omenesc. Omul a fost creat să fie om, dar acesta din cauza păcatelor şi a viciilor sale a decăzut din demnitatea umană şi s-a asemănat animalelor. Ce poate face în acest caz; este pierdut cu totul? Răspunsul îl aflăm în cele de mai jos.

            Se povesteşte că la Facerea Lumii, Dumnezeu a îngăduit animalelor să aibă o zi de împăcare şi de sfătuire în ziua de Ajunul Bobotezei, când Domnul Iisus Hristos Sa va boteza.

            Anul acesta de Ajunul Bobotezei lucrurile s-au petrecut astfel: dându-se rând vulpii să vorbească, aceasta a spus:

-          Onorată adunare, cu durere vă aduc vestea că toate minciunile şi vicleniile mele nu

mai fac două parale, deoarece oamenii mă întrec de o mie de ori.

            Adunarea tăcu, semn că aprobat cele spuse de vulpe. Venind rândul porcului mistreţ acesta grăi:

-          Are dreptate cumătra vulpe, căci în ziua de azi, oamenii ne-au întrecut pe noi,

animalele sălbatice. Pe mine oamenii mă batjocoresc, zicându-şi „porcule”, dar ei sunt mai porci decât mine, căci vorbesc cele mai porcoase cuvinte şi nu mai au nicio ruşine!

            Adunarea încuviinţă părerea porcului şi dădu cuvântul lupului, care zise:

-          Vai, ce vorbe rele zic oamenii, şi fapte rele fac, încât mi-e ruşine mie a le gări. Şi

se spune că noi suntem răpitori, dar unii oameni fac mult mai rău decât noi; toată ziua nu fac altceva decât să se înşele unii pe alţii. Unul se plângea odată, că nu mai are timp să se odihnească de atâtea beţii, bătăi şi furturi.

            Adunarea aprobă cele spuse cumătrul lup şi dădu rândul la cuvânt lui Moş Martin, care grăi astfel:

-          Care va să zică, eu sunt bătrân şi cunosc bine pe om; că omul a mi greşit pe ici, pe

colea, este bine să i se treacă cu vedere, că, de. Cum spune şi sfânta Carte, omul e supus greşelii şi dacă-şi cere iertare şi nu mai face rău, Dumnezeu îl iartă. Dar să facă atâtea păcate mari, să se ucidă între ei, sau mai rău, femeile să-şi omoare pruncii nenăscuţi, la noi, în rândul animalelor nu s-a pomenit aşa ceva, încât ,ă îngrozesc şi nu-i a bună! O ştiu de la un vânător care citea cu voce tare dintr-un ziar de câte grozăvenii se pot ţine oamenii: bătăi, certuri, înjurături, vorbe ruşinoase, calomnii, omoruri şi câte altele. Eu, care am apucat oameni care se respectau se ajutau, vorbeau lucruri frumoase, mergeau la biserică şi păstrau poruncile lui Dumnezeu, acum mă îngrozesc de ce aud că fac oamenii între ei.

            Adunarea aprobă cu durere şi fiecare avea lacrimi în ochi pentru fiinţa omenească căzută.

            Astfel s-a terminat adunarea şi sfatul de judecată al animalelor din Ajunul Bobotezei din acest an. Dar oare, pentru ce am ascultat noi această poveste? Dacă povestea cu sfatul animalelor reflectă o stare închipuită, neadevărată, a lumii de azi, atunci cu toţii trebuie să ne bucurăm, dar dacă această povestire nu este o născocire, ci o stare adevărată a noastră a oamenilor care trăim azi, trebuie să ne dea de gândit adânc şi să ne schimbăm viaţa din temelie, mergând pe drumul adevărat arătat nouă de Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa în vecii vecilor!

(Istorioare moral-religioase, antologie alcătuită de pr. V Dobrescu)[1]

---

[1] Daruri pentru tot anul - 12 istoriase cu şi despre virtuţile creştine -, antologie alcătuită, prefaţată şi postfaţă de Laura Chîlnicean, ed. Icona, Arad, 2012, pp. 24-27

loading..