Ceva ce nu este de vânzare

 

Ceva ce nu este de vânzare

 

            O tânără pereche de soți intră în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia priviră îndelung la jucăriile colorate așezate pe rafturi, la cele atârnate de plafon și la cele îngrămădite la întâmplate parcă pe băncuțe. Erau acolo păpuși care plângeau și râdeau, tot felul de jocuri electronice, bucătării în miniatură unde se puteau face prăjituri și pizza.

            Nu reușeau să se hotărască. Atunci se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.

-          Știți, începu să-i zică femeia, avem o fetiță mică, dar noi suntem mai toată ziua plecați de acasă, uneori chiar și seara.

-          Fetița noastră nu prea este veselă, continuă bărbatul.

-          Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă fericită. Reluă femeia, și atunci când noi nu suntem acasă... Ceva care să o bucure când este singură.

-          Îmi pare rău, zise zâmbind cu amabilitate vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinți.

Faptul de a hotărî să avem un copil înseamnă a contracta față de el cea mai înaltă datorie din câte pot exista pe lume. Toți micuții vin la noi cu un bilet de chemare la viață și ne spun:

-          M-ați chemat și iată-mă. Ce îmi dați acum?

Astfel începe îndatorirea educativă.

Un băiat de cincisprezece ani vede așa acest lucru:

Voiam lapte

Și am primit biberonul,

Îmi doream aproape părinții

Și am căpătat o jucărioară,

Voiam să le vorbesc

Și mi-au dat un televizor,

Doream să învăț

Și mi-au cumpărat caiete

Voiam să gândesc

Și am primit cunoștințe,

Doream o perspectivă globală asupra lucrurilor

Și am dobândit câte o biată idee,

Voiam să fiu liber

Și m-au învățat disciplina,

Îmi doream iubire

Și mi-au făcut morală,

Voiam o profesie

Și am dobândit un loc de muncă,

Doream fericire

Și am primit bani,

Voiam libertate

Și am căpătat o mașină,

Doream să aflu sensul lucrurilor

Și am intrat pe făgașul carierei,

Voiam speranță

Și mi s-a dat doar milă,

Voiam să trăiesc....[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Trandafirul de mare preț (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Simona Ștefana Zetea, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 40-42.

A spune, a nu spune - cuvinte pentru adolescenți/părinți

 

A spune, a nu spune

 

            27 de lucruri pe care nu trebuie să le spuneți persoanei iubite:

            „Ți-am spune eu: ești la fel ca mama ta; ești mereu prost dispus; vorbești prostii; e vina ta; ce nu-ți convine? Singurul lucru pe care știi să-l faci este să te plângi; orice aș face nu-ți convine; de ce nu mă asculți niciodată? Încearcă să fii mai responsabil; la ce te gândești? Ești imposibil! Nu știu zău de ce te-am luat; pot vorbi cu tine până mi se uscă gura și tot degeaba; fac ceea ce vreau; dacă nu-ți convine, poți pleca oricând vrei; nu faci nimic cum trebuie; ce tâmpenie!; singurul lucru pe care-l știi face este să te gândești la tine; dacă m-ai iubi cu adevărat ai face-o; ești un copil; mereu îți schimbi părerea, la asta ești foarte bun!; ai nevoie de calmante; ai vreo problemă? Nu te pot înțelege; trebuie să ai întotdeauna dreptate?”

            37 sunt lucrurile de spus persoanei iubite:

            „Ai făcut o treabă minunată! Ești extraordinar! A fost foarte frumos! Arăți nemaipomenit astăzi! Mi-ar lipsi ceva fără tine; apreciez mult tot ce ai făcut în toți acești ani pentru mine; ești lucrul cel mai important pentru mine, mai mult decât copiii, decât cariera, decât prietenii, decât toate; sunt fericită că te-am luat de soț; ești cel mai bun prieten pe care îl am;

            Dacă ar trebui să mă întorc în urmă, m-aș căsători din nou cu tine; azi am nevoie să stau cu tine; mi-ai lipsit! Azi nu reușeam să mi te scot din minte; ce frumos e să mă trezesc lângă tine!; Te voi iubi întotdeauna!; Îmi place să să-ți văd ochii luminându-se când zâmbești; ce de obicei, azi arăți foarte bine; am încredere în tine; întotdeauna mă pot baza pe tine! Mă faci să mă simt bine! Sunt atât de mândru să fiu alături de tine! Îmi pare rău! Am greșit! Ce ți-ar cădea bine? Ce planuri ai? Glasul tău mă liniștește; ești atât de deosebit; nu mi-as putea închipui viața fără tine, aș vrea să fiu mai bun cu tine; ce pot face pentru a te ajuta? Azi m-am rugat pentru tine; fiecare clipă alături de tine este prețioasă; mulțumesc pentru iubirea ta; mulțumesc că mă accepți așa cum sunt; mulțumesc că-mi ești alături; faci ca fiecare zi să fie mai frumoasă”[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 86-88.