Iubirea, temeiul vieții - Clasa a VIII-a

   Părintele Dumitru Stănilaoie că Dumnezeu îl face pe om liber, iar omul gândește, dar de ce să mă supun altuia, de ce să mă supun lui Dumnezeu? Când el spune că Dumnezeu îl face pe om liber, nu înseamnă că omul este liber „fără Dumnezeu”, ci că adevărata libertate se descoperă în comuniune cu Dumnezeu, nu în despărțirea de El. Pentru Părintele Stăniloaie, omul este chipul lui Dumnezeu pentru că poate iubi liber. Dumnezeu nu vrea „supuși” ca niște sclavi, ci persoane libere care aleg iubirea. Dacă Dumnezeu ar fi impus ascultarea, omul ar fi doar o mașină morală, nu o persoană. De aceea, libertatea este darul prin care putem iubi — iar iubirea, ca să fie reală, trebuie să fie liberă. Supunerea față de Dumnezeu nu e o pierdere a libertății, ci o intrare în adevărata libertate. Pentru că atunci când omul se „eliberează” de Dumnezeu, ajunge de fapt robul propriei voințe, al egoismului, al patimilor. Dar când se supune lui Dumnezeu — adică acceptă iubirea și voia Lui — se eliberează de aceste lanțuri lăuntrice. Este ca o flacără: dacă rămâne în vatră, luminează și încălzește. Dacă vrea „independență” și sare afară, se stinge. Ascultarea de Dumnezeu nu e o formă de constrângere, ci un act de comuniune. Când omul se smerește, el nu se micșorează, ci se deschide infinitului lui Dumnezeu.

Copiii în rugăciunea părinților - Pr. Dumitru Stăniloae