Credința

 

 

Credința

 

            Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.

            Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.

            Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaie de la Dumnezeu.

La ora stabilită piața era plină de lume îngrijorată, dar plină de încredere.

Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu

Admirație Bibliile, crucile, rozariile.

            Nu reușea însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.

            Pe genunchi avea o umbrelă roșie.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou pentru luminarea minții

 

 

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou

pentru luminarea minții

 

Sfinte Părinte Efrem, viețuind tu pe acest pământ, ai voit să urmezi desăvârșit Mântuitorului Hristos și ai lepădat toate cele ale lumii, luând chipul monahicesc. Viața ta călugărească e izvodită întru multe osteneli și nevoințe lăuntrice, cele mai multe fiind necunoscute chiar și viețuitorilor din mănăstirea ta, căci ai iubit a-ți ascunde viața în Dumnezeu și a nu săvârși ceva pentru slava deșartă. Fiind un rugător al rugăciunii lui Iisus, te-ai sfințit prin purtarea în inimă a numelui Fiului lui Dumnezeu; pentru aceasta, în taina chiliei și mai apoi în peștera sihăstrească, adeseori ai fost cuprins de dumnezeiasca lumină. Cele de care te-ai împărtășit atunci sunt peste măsura și puterea noastră de înțelegere, căci sunt mai presus de cugetarea pământească și trupească. Dar lumina dumnezeiască pe care o purtai în adâncul sufletului s-a tăcut cunoscută tuturor din tăria și bărbăția  duhovnicească prin care ai înfrânt caznele călăilor tăi, biruind desăvârșit prin moartea martirică. Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrece sub ochii lor: îți omorau trupul, dar sufletul tău era veșnic biruitor cu Hristos; ți-au vărsat sângele pe pământ, iar Dumnezeu revarsă peste veacuri mulțime de minuni prin tine; ți-au ciopârțit trupul spre a-și aduce la plinătate batjocura, iar astăzi zecii de mii de oamenii aleargă să se închine sfintelor tale moaște; întru tine se află sălășluirea Mântuitorului Hristos cu a Sa lumină, întru ei se afla stăpânitorul cel cumplit al lumii dimpreună cu bezna iadului. Nu găsim cuvinte spre a ne bucura și a-ți aduce cinstea cuvenită, dar, după a noastră putere și înțelegere, te rugăm să luminezi și sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile întru ea, să punem temelie nouă a vieții, dobândind minte trează și veghetoare, întru care să deosebim duhurile gândurilor noastre. Și fie ca, astfel luminați, să purcedem și noi întru împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, în care sălășluiește puterea Fiului Tatălui și care pot să facă lucrătoare Împărăția lui Dumnezeu care se află înăuntrul nostru. Îți mulțumim, Sfinte Efrem, pentru tot ajutorul și dragostea ce le-am primit și le primim de la tine și te rugăm ca tu însuți să ne înveți să le săvârșim pe cele care ne pot curăța și a aduce înaintea străluminatei frumuseți și bunătăți a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin[1].

---

[1] Sfântul Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015, pp. 105-106.

Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a putea învăța

 

 

Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou

pentru a putea învăța

 

            Preablândule Părinte Efrem, venim acum la tine nădăjduind în grabnica ta milostivire, fiind încredințați, că nu ne vei trecu cu vederea și ne vei ieși în întâmpinare spre a ne lumina mintea și a ne întări voința. Tu ai trecu din lumea aceasta pământească acum cinci veacuri, dar, fiind pururea viu în Dumnezeu, nu încetezi să ne veghezi și neîncetat ne porți de grijă. Știm că, prin puterea și darul Preasfântului Duh, cunoștința ta e îndumnezeită și nimic din cete omenești și pământești nu-ți este străin sau necunoscut, ci pe toate le scrutezi cu ochiul tău străvăzător. De aceea, te rugăm ajută-ne să pătrundem și să pricepem toate cunoștințele care ne sunt de trebuință în viață, ca, dobândind spor și hărnicie și trecând cu bine peste examenele și încercările ce ne stau înainte, să le săvârșim pe toate spre împlinire și pace lăuntrică. Încă luminează-ne cu strălucirea dumnezeiască a Evangheliei, ca, îmbrățișând sufletul nostru raza sfintelor cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu, să se făurească și în noi înșine înnoirea duhului și a vieții, prin care să ne învrednicim a gusta și din bucuria sălășluirii în inima omului a Preasfintei, și de viață făcătoarei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin[1].

---

[1] Sfântul
Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015, p. 99.

Abandon total

 

 

Abandon total

 

Nu te neliniști din cauza greutăților vieții, din cauza suișurilor și coborâșurilor, din cauza dezamăgirilor, din cauza viitorului mai mult sau mai puțin sumbru. Dorește ceea ce dorește Dumnezeu. Oferă-i sacrificiul sufletului tău simplu în mijlocul neliniștilor și greutăților și, mai ales, acceptă voia Lui. Nu contează că te consideri un ratat dacă Dumnezeu te consideră pe deplin realizat după placul Lui. Lasă-te cu încredere în mâinile lui dumnezeu, cate te iubește și va ajunge la tine, deși tu nu-l vezi. Gândește-te că ești în mâinile Lui, ocrotit cu atât mai puternic cu cât te simți mai trist și dezolat. Trăiește fericit, trăiește în pace, nimic să nu te deranjeze, nimic să nu te neliniștească, nici oboseala, nici eșecurile. Fă să apară și să se mențină tot timpul un zâmbet dulce pe fața ta, mărturie că Dumnezeu te călăuzește mereu. Și în adâncul inimii tale pune, înainte de toate, tot ceea ce te umple de pacea lui Dumnezeu. Roagă-te cu ardoare și ai încredere.

(Părintele Teilhard de Chardin)[1].

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 4, ed. Pauline, București, 2004, P. 88-89.